Trei generatii – Destinul unei familii siriene despartite de revolutie si razboi. Siria, 1995.
Micul Aissa merge in fiecare dimineata la scoala, dezgustat de propaganda cu care sunt indoctrinati elevii. Dar seara, se alatura unui grup de tineri instruiti de un seic avangardist, care ii invata in secret notiuni despre libertate, drepturile omului si democratie.
Saisprezece ani mai tarziu, Aissa orchestreaza impreuna cu acelasi grup revolta care duce la revolutia siriana. In pericol de moarte si obligat sa fuga din tara sa, se refugiaza in Franta, purtand o povara grea.
Liban, in prezent. Exilata impreuna cu familia sa din Siria natala, Nermine, in varsta de doisprezece ani, are un singur gand: sa sparga lanturile care guverneaza societatea conservatoare din care provine.
Revolta care clocoteste in ea se datoreaza in mare masura circumstantelor speciale ale nasterii sale si absentei unui tata pe care nu l-a cunoscut. Intr-o zi, ea vede un mesaj misterios pe telefonul mobil al mamei sale, iar Nermine, la fel de incapatanata si inversunata ca unchiul ei Aissa, este gata sa faca orice pentru a descoperi secretul care macina familia ei de ani de zile.
Un roman emotionant despre dragoste si furie, cu actiunea plasata in inima revolutiei siriene. – Delphine Minoui Cutremurator!
– Version Femina Fulla isi lua prin surprindere apropiatii si, cu lacrimi in ochi, ii stranse mana lui Zeinab. – Protestam impreuna ca sa schimbam aceasta tara, indiferent ca suntem sunniti sau alauiti, barbati sau femei, ii spuse zambind, iar iubita fratelui ei ii stranse mana in semn de recunostinta.
Dupa aceea, cortegiul se puse in miscare. Fulla se simtea electrizata.
Vocea ei, inghetata de atatia ani, se dezmortea cu fiecare cuvant. Striga din ce in ce mai tare: „Libertate!
Libertate!” Soldatii care se vedeau la distanta nu o mai speriau. Protesta pentru ea, dar si pentru copilul pe care il purta in pantece, ca sa-i ofere un viitor mai bun.
Intelese in sfarsit fraza pe care Aissa o tot repeta: „Ei lupta contra noastra cu tancuri, arma noastra este cuvantul”. Caldura incepea sa se faca resimtita.
Aissa facu semn multimii sa scoata sticlele de apa, asa cum o cerea scenariul. Cand ajunsera in dreptul militarilor, tanarul isi lasa sticla pe jos, imitat de sute de persoane.
– Luati si beti, striga el in directia fortelor de ordine. – Ca sa vedeti ca suntem pasnici, il completa Fulla, incurajata de zambetul radios pe care il afisa fratele ei.
Multimea ridica in aer brate intregi de trandafiri, culesi de prin gradini. Cu cat se inaltau mai sus florile, cu atat erau mai vesele femeile, imbatate de frumusetea momentului.
– Livada din Damasc , Camille Neveux