Lumea sexului

Henry Miller nu se teme să fie sincer și direct, iar în cartea lui, „Lumea sexului”, ne povestește despre propriile experiențe și gânduri într-un mod foarte deschis. Am avut impresia că stă de vorbă cu un prieten aproape, deschizându-se despre pasiunile, greșelile și reflecțiile lui. Poate pentru unii, limbajul lui devine cam prea explicit sau șochează, dar eu l-am perceput ca pe o exprimare sinceră și lipsită de aureolă, o fereastră directă spre sufletul și viața lui Miller.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este modul în care el încearcă să explice cum sexul, frumusețea senzualității, pot coexista fără conflicte cu filozofia și cu viața lor spirituală. Într-un fel, el refuză să accepte o împărțire în cutii rigide: fie e vorba de o poezie spirituală închisă, fie de o sexualitate vulgară. El vede totul ca parte integrantă a ființei umane și nu ezită să își pună întrebări despre natura plăcerii și a iubirii, în timp ce reflectează asupra propriilor experiențe.

Cartea pare să fie o încercare de a explica de ce, de multe ori, societatea a condamnat sau a fost reticentă în fața exprimării libere a sexualității și a pasiunii. Miller vorbește despre cum în tinerețe a trăit totul cu intensitate, despre experiențe care, în alte contexte, ar fi fost considerate tabu, dar care pentru el au fost momente de descoperire și adevăr personal. E ca și cum povestește aceste întâmplări nu pentru șoc, ci pentru a arăta că viața trebuie trăită în toată complexitatea ei.

În final, ceea ce transmite Miller în „Lumea sexului” e o lecție despre acceptare, despre a nu te rușina de propriile dorințe și despre a înțelege că sexualitatea nu e ceva impur sau separat de suflet. E o pledoarie pentru sinceritate, pentru a fi tu însuți, fără frica de judecată. Pentru cineva interesat de conviețuirea între pofta trupească și iubirea filosofică, cartea asta poate fi o revelație, un reminder despre frumusețea și complexitatea ființei umane.