Cartea "Lumina si imaginile. Elemente ale contemplatiei" a lui Adrienne Von Speyr este o incursiune profundă în lumea spiritului și a revelației divine, dar abordează subiectul într-un mod atât de cald și accesibil încât te simți ca și cum ai sta de vorbă cu o prietenă care îți povestește despre cele mai importante adevăruri ale vieții.
Autorul ne invită să privim revelația lui Dumnezeu nu doar ca pe o manifestare remarcabilă a luminii, ci și ca pe o experiență care ne atinge în adâncul sufletului. Se vorbește despre această "lumină" care vine din eternitate, din adevăr, iubire și viață, și care se face vizibil în Isus Cristos. Este ca și cum lumina aceasta ne învăluie în fiecare moment, dar nu doar în exterior, ci și în interiorul nostru, devenind astfel o prezență tainică și constantă în viețile noastre.
Ce mi-a plăcut enorm este modul în care autorul explică legătura strânsă între această lumină divină și cele mai întunecate momente ale existenței, cum ar fi crucea și noaptea sufletului. În loc să fie doar metafore frumoase, aceste imagini capătă sens în contextul asumării suferinței, a ispitei și a întunericului, ca parte a procesului de răscumpărare. Este o idee care te face să privești credința și suferința cu alți ochi, ca pe o participare la iubirea și lumina divină chiar și în cele mai grele încercări.
Stilul autorului este autenticit și plin de căldură, iar modul în care vorbește despre lumină, umbre și întuneric face ca totul să rezoneze cu experiența noastră umană. Nu este o carte complicată sau filozofică în sensul distant, ci o poveste despre conexiunea profundă dintre Dumnezeu și om, despre modul în care fiecare dintre noi putem fi purtați de această lumină chiar și atunci când sufletul nostru trece prin întuneric. În această poveste, iubirea divină nu exclude suferința, ci o îmbrățișează, transformând întunericul în lumină.
Finalul spune mai mult decât orice explicație: această carte ne amintește că lumina divine ne merge mereu înainte, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții noastre. Și din această lumină putem scoate în evidență umanitatea noastră cea mai profundă, învățând să credem, să iubim și să sperăm, în ciuda tuturor umbrelor. O lectură pe care o recomand cu căldură celor care vor să înțeleagă mai bine această taină vastă și frumoasă a credinței.
Revelatia lui Dumnezeu are doua fatete: mai intai, ea este comunicarea luminii sale eterne de adevar, viata, si iubire, care ni se face vizibila si perceptibila in Isus Cristos („Eu sunt lumina lumii”) si care ne este sadita in inima drept lumina a Duhului Sfant („o lux beatissima”), a credintei, a sperantei si a iubirii, astfel incat lumina este in acelasi timp exterioara si interioara, obiectiva si subiectiva si, pentru aceasta, ea ne leaga in modul cel mai intim de obiectul revelatiei divine si ne ofera o participare la acesta. Totusi, modurile in care lumina divina a adevarului si iubirii se revarsa asupra lumii includ si „umbrele” si „noaptea” Crucii, cel putin in masura in care acestea reprezinta asumarea ispasitoare si rascumparatoare a desertaciunii si intunericului uman de catre Mantuitorul si il introduc si pe credinciosul contemplativ in aceasta lege.
– Hans Urs von Balthasar