Lumina si piatra

Volumul de nuvele psihologice Lumina si Piatra a lui Banu Radulescu nu se lasa usor din mana. Trecut prin experiente care de care mai traumatizante in timpul vietii personale, autorul isi construieste sapte nuvele de ganduri asternute pe hartie si o a opta, care cuprinde si dialoguri.
In primele sapte autorul deapana in scris ideile ca intr-un film, ca ata de pe mosor. El vrea sa ne convinga – si reuseste – ca viata este dura, cu destule complicatii – ca ideea de happy-end nu este litera de lege pentru un nuvelist, ca trebuie sa vedem lucrurile asa cum sunt in realitatea cruda, ca nu intotdeauna binele invinge.
– Prof. dr.
Nicolae Constantinescu Pe lavita, in casa asta straina. Mai putin totusi straina decat tot ceea ce exista in jur, fiindca il adapostea, si acum regreta ca nu intrase in casa mai devreme, pe lumina, sa fi vazut casa la lumina zilei, adica la lumina apusului, si nu la lumina derizorie a unui bat de chibrit.
Ar fi dat poate de o carte, ar fi ales una din raftul acela de carti aflat langa dulapul cu fotografia inramata, si s-ar fi intins pe pat, avand grija sa nu murdareasca velinta cu cizmele, si cartea l-ar fi ajutat sa stea de vorba cu cineva, uitand de zgomotele de-afara, ale raului si ale ploii. Poate c-ar fi putut sa faca acest lucru si acum, sa ia lumanarea si sa treaca dincolo, in camera lor, sau in cea a batranilor si a copiilor, dar oboseala il lipea de lavita, si isi zicea ca da, asta-i mai ramane de facut pana maine in zori, sa se intinda pe unul din paturi si sa doarma, numai ca inca putin, sa se-adune de pe-afara propria-i umbra continua sa se agite pe undeva pe-afara si trebuia s-o readuca inauntru.
O umbra care nu mai era muta, hartuita de ape le hartuia la randu-i, iesea dar nu mai revenea atat de repede, intarzia pe-afara, si era din ce in ce mai dificila intoarcerea, miscarea ei greoaie, fluctuand din ce in ce mai lent, impotmolita, pana cand intepeni. – Banu Radulescu