Luminatie

Romanul Lucretiei Lustig e o spovedanie facuta pe marginea mormantului. Protagonista acestei scrieri tulburatoare murmura incontinuu in fata Femeii prin care i s-a daruit viata – Amfitrioana, Coana Mare, Nastasia sau, pur si simplu, Sia – ca si cand ar fi prinsa in mecanismele unei rugaciuni spuse fata in fata cu blagianul „Capat al osiei lumii” chiar acolo, in inima Ardealului.
Uneori, totul devine sfasietor (prigoana evreilor, a elitelor culturii, politicii si cultelor, lagarele de exterminare s.a.). Alte dati scriitoarea valorifica cu maiestrie registrul ironic si nevoia de a se intoarce, din cand in cand, la sinele divin, pentru a prinde curaj in aceasta odisee ontica la limita, ca sa nu-i zicem jupuire de vie.
Eroina rememoreaza martiriul Bisericii Greco-Catolice din anii stalinisto-dejisti, avand extrem de viu, in actualitatea sufleteasca, chipul parintelui Rusu – victima a seriei de crime comise sub dictatura in intentia de a distruge lacasurile de marturisire a credintei, de pastrare a identitatii religioase si nationale. Desi parintele oale si ulcele e, protagonista i se adreseaza de parca ar fi aici si acum, invitand indirect lectorul, cu o inventiva delicatete, la asumarea catorva lectii majore: sinceritatea, iertarea, recunoasterea nietzscheana a adevarului, oricat de incomod ar fi, corectitudinea, recunostinta (inclusiv pentru tradari!) – apanaj al firilor superioare – si altele.
Dezgolirea curajoasa, totala, a eroinei acestei scrieri exemplare, extrem de vii si dense, e cu atat mai emotionanta cu cat are loc, in trepte succesive, cu o atentie cabrata parca… Atentia calda, vie, a unei fiinte ce calatoreste, iarasi, prin meandrele labirintice ale istoriei, si care ii aduce in fata pe cei dragi inimii, unii mutati deja in Cer, respectand cu sfintenie, an de an, ritualul sacru numit luminatie – pomenirea celor adormiti in luna noiembrie, cand toate cimitirile, aproape, sunt inundate de lumina lumanarilor si se transforma intr-un fel de Ostrov al Invierii. Dialogurile purtate cu cei vii si cu cei adormiti, prezenti laolalta in aceste pagini, aduc aceasta scriere tulburatoare sub semnul unui examen al constiintei, sustinut intre lumi, intre existente, intre drame si iluminari, pe marginea istoriei sangeroase a secolului al XX-lea.
– Aura Christi