Luna is typing

Poezia lui Dorin Cozan este ca un organism viu. Iti atrage atentia si apoi, pe neasteptate, cand crezi ca ai terminat-o de citit, te trage mai tare spre ea.
Starea ei organica e asemenea unui magnet. Se lipeste pur si simplu de tine.
Asta pentru ca are o prospetime vizuala asupra realitatii cum rar gasesti in poezia si literatura de azi. Poetul, cunoscand toate formulele de tusare lirica, se conecteza cand la concretul cotidian, cand la ecranul interior al propriei fiinte, de unde ne aduce o recuzita originala de stari care dau in vileag cand un poet metafizic de excelenta, cand un poet ce probeaza poezia ca pe un exercitiu despre dragoste.
– Paul Gorban