Cum era de asteptat, in contextul atat de neobisnuit al publicarii acestei opere, editia princeps a romanului Lunatecii (1964) a fost primita cu o adanca emotie. Isi pornea atunci drumul catre public o carte la fel de neobisnuita – sau, mai curand, de nepotrivita cu lumea in care aparea, dar fascinanta tocmai prin acest fapt inedit.
Literatura romana se imbogatea astfel cu un roman „din timpul sau afara”, care, fara a fi fost gandit intentionat drept unul de reconstituire istorica, isi plasa actiunea, mentalitatile, moravurile, sensibilitatea intr-o epoca revoluta, scris fiind din perspectiva unui traitor al anilor ’20, in niciun fel revizuita, parca, prin parcurgerea deceniilor scurse de atunci – o curiozitate literara fara precedent, care a suscitat din primele momente interesul, asemenea unei lumi de minerale, insecte si fibre vegetale, incremenite in timp in limpezimea aurie a pietrei de chihlimbar. -Ileana Ionita-Iancu
