Imaginați-vă o colecție de povești pline de umor și tâlc, scrise cu suflet și inteligență, toate adunate în cartea „Lupul, tapul și varza” de Anton Pann. Dacă ar fi să povestesc despre ea, aș începe prin a spune că această lucrare are ceva magic, ca un fel de povești pe care le-ai putea auzi la un ceai în familie, dacă familia ar fi compusă din personaje pline de culoare, fiecare cu propriile lor pățanii și înțelepciuni.
Anton Pann reușește să ne captiveze nu doar prin umorul său fin, ci și prin modul în care învârte poveștile astea simple, dar pline de înțeles, încât te face să te gândești la viață și la oamenii din jurul tău. Fiecare poveste pare să fie o lecție de viață camuflată într-un fel de glumă sau un răsturn de situație, iar personajele, fie că sunt lupul, tapul sau varza, devin simboluri ale diferitelor tipologii umane și comportamentale. Îți dai seama, astfel, că poveștile acestea nu sunt doar pentru a te distra, ci și pentru a-ți oferi o perspectivă despre caracter, despre felul în care ne vedem și cum suntem percepuți.
Ce îmi place foarte mult la carte e faptul că are o candoare specifică vechii povești tradiționale românești, dar în același timp, lucru foarte important, nu e nimic moralizator sau plictisitor. Dimpotrivă, poveștile curg natural și te atrag, te fac să zâmbești și să gândești, toate în același timp. Fiecare situție adusă în discuție are un strop de realism, dar și de umor, și nu te poți satura să le savurezi, să le înțelegi mesajul subtil și de multe ori, profund.
De ce e atât de valoroasă această carte? Pentru că, peste ani, poveștile lui Anton Pann rămân la fel de proaspete și actuale. Ele au o vigoare nemuritoare, fiind pline de înțelepciune populară și de o frumusețe simplă ce te face să te simți mai aproape de rădăcinile culturii noastre. În plus, stilul lui Pann, plin de umor și de o limbaj plin de culoare, te face să te întorci iar și iar, ca la un vechi prieten, mereu gata să-ți spună o poveste nouă, dar totodată atât de familiară.
Per ansamblu, „Lupul, tapul și varza” nu e doar o carte pentru amuzament, ci o comoară de înțelepciune și veselie, o bijuterie a literaturi populare românești, și trebuie citită cu răbdare și suflet. E o adevărată încântare să te pierzi în lumea povestirilor lui Anton Pann, unde fiecărui personaj îi poți găsi un punct de întâlnire cu propria ta personalitate sau cu lumea din jurul tău. Și, poate cel mai frumos, e că te face să zâmbești chiar și atunci când nu te aștepți, reușind cumva să te apropie mai mult de tine însuți și de valorile simple, dar de cele mai multe ori atât de importante ale vieții.”
