Lysistrata, dragostea mea

Lysistrata, dragostea mea. Piesa inspirata din comediaLysistrata de Aristofan Un sfert de secol mai tarziu, putem formula constatarea ca Matei Visniec nu este un scriitor care merge in urma unui curent, ci un initiator de practici de scriitura inedite, in acord cu spiritul vremii, inainte ca acesta sa se generalizeze si sa se transforme in mode.
Sa te afli la origine – iata provocarea oricarei aventuri esentiale! – George Banu Teatrul lui Matei Visniec cuprinde astazi numeroase titluri si, ceea ce este mai important pentru un dramaturg, piesele sale sunt jucate peste tot in lume; ar trebui sa spun opera lui Matei Visniec, deoarece volumele sale de poezie si romanele recente amplifica un univers de o mare complexitate si varietate, desi usor de recunoscut, caci motivele si personajele circula dintr-un taram in altul, sub nume sau chipuri diferite.
Chiar daca Visniec descinde din teatrul absurdului, care a facut sa explodeze naratiunea si a deconstruit limbajul, el a fost mereu si ramane un „povestitor” la care totul sfarseste prin a avea un sens, fie si numai cel al deriziunii tragice. -Mirella Patureau Trebuie sa spunem de la bun inceput ca cele mai multe personaje ale lui Matei Visniec se situeaza la incidenta dintre comic si tragic.
Mai exact este vorba despre un tragic ce transpare dincolo de ras, dincolo de aparentul ridicol si inselatoarea gratuitate pe care aceste triste figuri par a le exprima. – Bogdan Cretu Membru proeminent al faimosului Cenaclu de Luni, nucleul de iradiere al postmodernitatii romanesti incipiente, Matei Visniec ilustra elocvent narativismul poetic al „noului val” si al noii paradigme literare, intr-o formula – pe de alta parte – de o frapanta originalitate.
Exegetii dramaturgului vor putea constata ca universul volumelor de versuri se prelungeste in piese, in formulele lor simbolico-parabolice extinse. Exista in teatrul autorului nostru un „miez” poematic esential, descins direct din opera „primului” Visniec.
Comentatorii atenti vor putea descoperi si continuitati narative, de situatii si de motive intre textele celor „doi” avatari, contaminarile extinzandu-se si asupra romancierului. In orice caz, o buna intelegere a dramaturgiei lui Matei Visniec impune cunoasterea operei poetului.
– Ion Bogdan Lefter Lysistrata, dragostea mea a lui Matei Visniec te face uneori sa razi in hohote, alteori sa razi amar, uneori sa razi ca si cum ne e rasul tau, alteori doar sa surazi. Urci, etaj cu etaj, pe structura aceasta comica, iar acolo, in varf, privind spre abisul si spre intrebarile de dedesubt, te cuprinde nelinistea.
Hohotele anterioare de ras par acum ecouri-rafala de mitraliera.In mod cert, vorbim despre o piesa de cursa lunga, cu un teribil potential scenic, cu partituri generoase pentru actori, cu „noduri” ce abia asteapta sa fie preluate si prelucrate de un regizor ludic si curajos, cu o axa de toata frumusetea intre Antichitatea lui Aristofan si Prezentul lui Visniec si, mai ales, cu un profil apasat de opera vie, actuala si necesara. – Calin Ciobotari