Ma exaspereaza!

Ma exaspereaza! Cum sa intelegem ce se petrece in creierul copilului intre 6 si 11 ani Copilul e agitat, indaratnic, mofturos la masa si isi iese usor din fire – acasa, dar si fata de colegii de clasa.
Reteta-standard spune: Trebuie sa-i puneti limite! Si daca, de fapt, exista si alte motive care n-au legatura cu tehnicile bazate pe control si pe „consecinte”?
Impulsivitatea si bombanitul, de exemplu, pot fi provocate si de o proasta reglare a nivelului glicemiei, la fel cum enurezisul s-ar putea trage si dintr-o intarziere a dezvoltarii controlului sfincterian de la nivelul creierului limbic, arata Isabelle Filliozat. A ignora ritmul de dezvoltare a copilului devine o sursa pentru numeroase conflicte, crize si pedepse inutile.
Caci, daca nu stii ce se petrece in mintea si in corpul copilului tau, n-ai cum sa gasesti calea de mijloc intre „prea mult” si „prea putin” control parental. Plecand de la datele oferite de neurostiinte, dar si de la principiile parentingului pozitiv, autoarea propune cele mai eficace metode de a-l ajuta pe copil sa capete autonomia, increderea de sine si abilitatile sociale de care are nevoie intre 6 si 11 ani.
Isabelle Filliozat, psihoterapeuta, este directoarea Scolii de Inteligente Relationale si Emotionale din Aix-en-Provence, dedicata parentajului si dezvoltarii personale. De aceeasi autoare, la Editura Trei au mai aparut: Le-am incercat pe toate!
Plansete, incapatanare si crize de furie (perioada 1-5 ani) si Te detest, te iubesc. Cum reparam relatia cu parintii nostri.
Anouk Dubois este ilustratoare si formatoare in parenting. Am scris aceste pagini pentru ca lucrurile s-au schimbat de cand eram copii, iar noi, ca parinti, trebuie sa fim in masura sa alegem modul in care sa actionam si sa nu ne lasam influentati de istoricul personal.
Aceasta carte incearca sa ne ajute sa intelegem ce se petrece in capul copiilor nostri, sa gasim solutiile potrivite pentru a reactiona la comportamentul lor si sa stim cum sa dam curs nevoilor lor. Raportarea empatica fata de copil, o solutie a parentajului pozitiv, ne ajuta sa fim mai fericiti in viata de familie.
Nu uitati, timpul trece foarte repede… – Isabelle Filliozat Emotiile provocate de pedepse stimuleaza circuitul cerebral al stresului si il impiedica pe copil sa se gandeasca la ceea ce a facut. Memoria functioneaza, dar copilul va retine stresul, teama, furia pe care i le-a provocat pedeapsa, si nu motivul pentru care a fost pedepsit.
Pedepsele il invata pe copil sa-i fie teama, nu si sa isi asume responsabilitatea faptelor sale si autodisciplina. Pedepsele il impiedica pe copil sa devina constient de consecintele faptelor sale, deturnandu-i atentia spre sentimente negative fata de parinte: se simte nedreptatit, e furios pe el, se teme de el.
– Isabelle Filliozat