Magia nisipurilor

Crucea sudului si Fecioara de fier incheie un ciclu inceput de Directorul de imagine si continuat de Vine Presedintele si Nepotul lui Mefisto . Toate aceste romane, aparute dupa 1989 ssun carti ale tranzitiei, perioada in care „nerabdarea timpului” lucreaza intens si adesea dramatic asupra sufletelor si a caracterelor.
Sunt ani de acomodare la ritmuri noi, la un nou mod de viata, de asumare a unei libertati insuficient sau gresit intelese, ani in care cele mai „indraznete” visuri par ingaduite si posibile. Prins in iuresul schimbarilor, incercand sa tina pasul cu ele, sa si le aserveasca, sa le-o ia inainte, „omul nou” al acestor vremuri este unul derutat, confuz, dar orgolios, vesel si senin in aparenta, trist si de compatimit in fond.
De la jurnalistul, care a trait in miezul acestui „ev aprins”, autorul a imprumutat doar substanta, atmosfera. Restul este fictiune, asa incat orice incercare de a gasi corespondente in realitate este lipsita de sens.
Tot acest ciclu romanesc ar putea sta sub titlul de acum – Magia nisipurilor.