Maica, vreau sa stiu de ce... este o carte calda, plina de emotie si de sfaturi simple, dar pline de suflet, pentru copiii care isi pun intrebari despre lumea din jur si despre ei insisi. Cartea aceasta seamana cu o discutie intre un adult blajin si un copil curios, un fel de ghid de viata pentru cei mici, dar si pentru cei mari, care vor sa isi aminteasca acele valori simple si esentiale. Ea are un aer de poveste, de o conversatie sincera si plina de afectiune, unde fiecare intrebare a unui copil sau a unui adolescent este primita cu intelegere si cu dorinta de a explica intr-un mod usor de inteles. Silvania Vlad reuseste sa aduca in pagini o atmosfera calda, aproape ca o sa spunem un dialog intre prieteni sau intre parinti si copii. Sunt intrebari pe care le cunoastem cu totii: cum sa nu-i mai suparam pe parinti, cum sa fim mai buni, cum sa invatam din greseli. Si raspunsurile nu sunt nici sofisticate, nici complicate – sunt simple, pentru ca in esenta viata e simpla, trebuie doar sa o intelegem si sa o traim cu dragoste si cu bun simt. Cartea nu tine neaparat de reguli rigid, ci mai degraba de sfaturi sincere si de un toiag de lumina, ca sa ne aminteasca mereu ca iertarea, atitudinea buna si dorinta de a evolua sunt cele mai importante. Mi-a placut felul sincer si calduros in care autoarea explica ca facem greșeli si ca nu e nimic rau in asta, pentru ca doar asa invatam. Si mesajul ca si oamenii mari gresesc si ca trebuie sa invete din greseli pentru a fi mai buni e un indemn frumos pentru toti cei care considerau greseala o rusine. Cartea are un ton de poveste, de marturisire si de incurajare, iar cititorul mic sau mare se simte in largul lui, simtind ca nu e singur si ca lumea e un loc plin de atat de multe posibilitati de a invata si de a fi zambitor. In definitiv, e ca o mica like, ca o vorba calda trimisa din suflet, care aminteste ca, indiferent de varsta, toti suntem in aceeasi corabie si trebuie sa invatam sa navigam cu iubire si intelegere. O carte pe care o poti citi cu ochi de copil sau ca adult, pentru ca mereu ne reaminteste sa pasim cu incredere si cu bunatate pe drumul vietii.
Maica, vreau sa stiu de ce… Raspunsuri la dileme mari din viata celor mici Va imbratisez, dragi copilasi, si Il rog pe Dumnezeu sa imi lumineze mintea, sa imi incalzeasca inima ca sa pot da raspunsurile placute Lui si voua.
Alexandru, 12 ani: Cum sa fac sa nu-mi mai supar parintii? Nu se poate.
Si cand devenim sfinti, tot ii suparam pe oameni. Si sfintii ii supara pe oameni, ca sunt oameni carora nu le plac sfintii.
Deci e foarte greu sa nu-i suparam pe oameni. Important este sa fim atenti pentru ca atunci cand suparam pe cineva sa ne intrebam ce am facut rau si sa tinem minte.
Si daca iubim acea persoana si vrem sa fim buni, avem grija sa nu mai facem lucrul acela. Deci oamenii sunt de doua feluri.
Unii destepti si unii mai prostanaci. Cei destepti invata din greseli.
Nu este pacat sa gresesti. Pentru ca n-avem de unde sa stim ce e bine si ce e rau, nu stim ce ii place celuilalt sice nu-i place.
Si atunci eu fac ceva, dar vad imediat ca asta face rau, ca nu-i place mamei, ca nu-i place tatalui meu, ca nu-i place celuilalt si invat sa nu mai fac acel lucru. Si in felul acesta, eu cresc, devin tot mai buna, tot mai bun, tot mai deschis catre invatatura.
Altceva – cand ai suparat pe cineva, sa te rogi la Dumnezeu: „Doamne, iarta-ma!”, pentru ca L-ai suparat si pe Dumnezeu. „Doamne, iarta-ma!” si atunci Dumnezeu te iarta.
Si pentru ca ai primit acea iertare capeti si minte pentru ca sa tii minte sa nu mai faci lucrul ala. Ai sa gresesti altceva, ca asta este viata.
Si oamenii mari gresesc. Multi oameni gresesc, dar atunci cand sunt inteligenti si credinciosi, ei invata din greseli cum sa faca sa fie mai buni.
Da?! Fii binecuvantat, Alexandru!