Maitreyi

Sufeream cumplit. Sufeream cu atat mai mult cu cat intelegeam ca, odata cu Maitreyi, pierdusem India intreaga.
Tot ce mi se intamplase pornise din dorinta mea de a ma identifica cu India, de a deveni cu adevarat „indian”. Dupa ce citisem scrisoarea lui Dasgupta, stiam ca nu voi fi iertat asa de curand.
Aceasta Indie, pe care incepusem s-o cunosc, la care visasem si pe care atata o iubisem, imi era definitiv interzisa. Nu voi putea niciodata dobandi o identitate indiana.
Speranta noastra, a mea si a lui Maitreyi, ca ne-am fi putut casatori, se urzise dintr-o iluzie. Invatasem destula filozofie indiana ca sa stiu cat e de greu sa te eliberezi de iluzii, sa te trezesti din vis.
In putinele clipe de completa luciditate, imi dadeam foarte bine seama ca fusesem fermecat de propriile mele naluciri. Ma lasasem legat si fermecat de miraje si nu aveam altceva de facut decat sa sfasii panza tesuta de maya si sa redevin liber, senin, invulnerabil.
– Mircea Eliade, Memorii 1907-1960