Mama Mia

(…) Scriitoarea reuseste (in Degringolada – n.n.) pagini de autentica literatura,… care pot sta alaturi de acelea ale inaintasului Caragiale, abordand o tema extrem de putin cercetata, cu mijloace artistice originale, as putea zice unice, surprinzand cu finetea unui psiholog, trairile unor indivizi normali, surprinsi intr-o perioada istorica anormala.
Reuseste sa mute balamucul de dincolo de gardul ce-l imprejmuieste, dincoace — adica in casa, in strada sau pur si simplu unde se intalnesc si vorbesc doi insi. Fiecare dintre personajele sale par toate ca au sarit gardul, insinuandu-se brutal in lumea noastra (…) (…) In „Lemurii” autoarea face o dubla si excelenta radiografie a senilitatii si a schizofreniei omului, dar in egala masura si a societatii, realizata cu tehnici literare foarte putin explorate: analiza psihologica discreta, introspectie, subtila parabola.
Nicoleta Cristea-Ifrim va tulbura, desigur, lumea literara. Marea literatura se naste cu greu, lent, dar sigur, caci lumea pe care o exploreaza este imensa.
Sper ca autoarea sa nu se opreasca aici (…) -Titi Damian (…) Cititorul parcurge cu infrigurare filele cartii (romanul Lemurii – n.n.), cu toate ca soarta aproape centenarei eroine este pecetluita, sfarsitul ei fiind implacabil si iminent. Pe fasia dintre viata si moarte se petrec fapte dramatice de mare tensiune, care capteaza atentia pe tot parcursul actiunii…
Toate acestea, intr-un lexic bogat, frust, cuprins in fraze savuroase. O lectura placuta, care poarta gandul spre alte creatii, care sa defineasca mai bine locul deja ocupat de autoare in literatura buzoiana (…) – Dumitru Danaila