Mama, tata, cresteti-ma in Iubire!

Mama, tata, cresteti-ma in Iubire! este o carte-inima, care pulseaza viu, prin cuvinte, ca un sange ce hraneste si creste temeinic omul.
Caci, mai inainte de a fi autoare, Nicoleta Horduna este om, un om de o minunata profunzime. Ea nu doar ca a acceptat provocarea de a fi om si parinte, dar detine si mijloacele de exprimare care scot la iveala, din adancuri de fiinta, agoniseala intelepciunii si a experientelor proprii, astfel incat cititorii sa le poata gusta cu usurinta si sa se bucure de dulceata lor.
Dragostea este cea care ghideaza pe drumul educatiei. Ea este suverana, dar nu lipsita de fermitate si repere.
De aceea, in confuzia actuala generata de conflictul intre metodele traditionale de educatie si numeroasele curente mai noi de parenting, cartea Nicoletei Horduna ne ofera un demers ce respira autenticitate pe drumul cautarii si al devenirii, ba chiar al desavarsirii in cele ale „parintiei”, cum ii place autoarei sa spuna. In paginile cartii, expunerea este ilustrata, la sfarsitul fiecarui capitol, printr-o poveste-metafora ce poate fi la fel de bine gustata de copii si adulti.
Povestile sporesc valoarea cartii prin profunzimea temelor, calitatea ideilor-metafora si limbajul plin de poezie. – Amalia Dragne Nicoleta Horduna este licentiata in psihologie si asistenta sociala.
Si-a inceput activitatea profesionala ca profesor-institutor de limba franceza si, din 2006 pana in prezent, s-a implicat ca psiholog in diverse activitati din sectorul nonguvernamental, contribuind la dezvoltarea si implementarea de programe si metodologii de lucru pentru copii si tinerii separati de parinti, dar si pentru copiii cu parinti plecati in strainatate sau aflati in risc de separare de familie. Experientele variate de lucru cu copiii lipsiti de dragostea si de prezenta parintilor au ajutat-o sa inteleaga mai bine universul celor mici si lipsiti de protectia parinteasca si i-au inlesnit apropierea de acestia.
Cartea de fata este rodul experientelor ei ca mama si psiholog, a cautarilor si a reflectiilor personale, a dragostei neconditionate/crescande fata de fiul ei, a dorintei de a impartasi din propriile experiente si altor parinti. – Mihaela Zanoschi