Maniera sau Cat de departe am mers

Cartea „Maniera sau Cât de departe am mers” a lui Vasile Baghiu mă atrage încă de la primele pagini pentru sinceritatea cu care abordează temele poeziei și ale creației. E ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten care îți povestește despre drumul său în lumea literară, despre încercări și descoperiri, dincolo de frontierele clare ale convențiilor. Poate pentru un cititor pasionat, titlul pare să invite la o reflecție despre limitele și posibilitățile noastre, despre cât de departe putem merge în exprimare și în acceptare.

Vasile Baghiu nu doar că povestește despre poezie, ci o și trăiește cu fiecare vers scris. Interesant e faptul că, în paginile acestei cărți, găsești o încântare dată nu doar de poeticitate, ci și de sinceritatea cu care vorbește despre propria sa evoluție. Mi s-a părut ca și cum autorul ne-ar împrieteni cu gândurile lui, cu aspirațiile și cu luptele lui interioare, făcând ca totul să pară mai aproape de noi, cititorii. Există acel sentiment de apropiere, ca și cum ne-ar fi deschis sufletul și ne-ar fi spus că și el, la un moment dat, s-a întrebat cât de departe poate ajunge și ce înseamnă cu adevărat să mergi mai departe.

Un aspect remarcabil al acestei cărți e modul în care Baghiu vorbește despre libertate, despre depășirea frontierelor, nu doar fizice, ci și mentale. Povestește despre cum poeziea a fost, pentru el, un refugiu, un mod de a evade din constrângerile vieții cotidiene și de a construi o realitate proprie. În același timp, livrează și o reflecție profundă asupra puterii cuvântului, despre cum poate elpea – și mai ales, cum poate el da sens și hrană sufletului uman. Îmi place faptul că, în paginile acestea, găsești atât poezie, cât și proză, eseuri și traduceri, ceea ce evidențiază cât de complex și complet e omul acesta.

Dacă ar fi să aleg un mesaj central, aș spune că e despre curaj și despre credința în propria viziune. Baghiu ne arată că, oricât ar fi de grele încercările, tot trebuie să mergem mai departe, să explorăm și să ne depășim limitele. În această lucrare, găsești nu doar istoria unui artist, ci și o poveste despre cum poate fi evadat de constrângerile lumii și despre cum, prin artă, putem construi propriul nostru paradis. E ca o invitație la reflecție, dar și la a merge mai departe despre orice te-ai fi oprit până acum.