Masa umbrelor este o colectie de mici eseuri dedicate oamenilor si locurilor iubite de scriitor si incepe cu un declarativ: „Nu vreau sa uit nimic”. Si nu uita, el, calatorul printre umbre, nimic si pe nimeni.
Nici pe parinti, nici pe bunici, nici pe catel, nici pe Babeta (bucatareasa familiei, al carei nume, Maria Carausu e tinut ca hainele bune, pentru Duminica, cred mariile lor, copiii) nici dulce targul Iesului, nici pe Eminescu. Nimic nu uita din ce e trainic si dincolo de timp, nimic din ceea ce e fapta si amintirea faptei, sunetul vocilor si ecoul din inima.
