Memoria aerului incepe cu un vis. Naratoarea priveste o femeie moarta: este chiar ea, insa cu mai mult de douazeci de ani inainte, „ca si cum as fi petrecut tot acest timp murind”.
Visul deschide o fanta spre trecut si amintirile se dezvaluie in forma unui monolog: relatia de sapte ani cu un barbat depresiv, cruzimea jocurilor amoroase pe care le-a trait impreuna cu el si, in cele din urma, povestea despre momentul cand a auzit un alt barbat spunandu-i: „Daca tipi, te omor”.
