Memorii colective. Intermemoria si Romana globala

Cartea „Memorii colective. Intermedoromia si Romana globala” scrisă de Sanda Golopentia m-a atras imediat prin modul în care provoacă cititorul să gândească altfel despre limba și memoria noastră colectivă. Într-un fel, parcă ne aduce mai aproape de ideea că limba nu e doar un instrument de comunicare, ci și o arhivă uriașă de trăiri, experiențe și povești care ne definesc și ne leagă unii de alții, chiar și atunci când suntem departe de țară sau vorbim un dialect diferit.

Autoarea explorează conceptul de intermemorie, adică acea memorie activată și hrănită de dialogul dintre oameni. Ea susține cu convingere că această intermedie, această memorie vie, este chiar cea mai dinamică parte a memoriei colective. Mi s-a părut fascinant cum explica faptul că atunci când vorbim, ascultăm sau ne observăm în timp ce vorbim, contribuim activ la consolidarea acestei intermemorii. În același timp, mi-a plăcut sensul subtil pe care îl dă acestei idei: că această dinamică se schimbă la nivel regional față de nivel global, și asta ne face să ne gândim la cât de importantă e percepția schimbărilor globale pentru limba română și pentru comunitățile noastre răspândite peste hotare.

Ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost modul în care autoarea combină analiza teoretică cu povești și studii de caz concrete. Cartea se citește ușor, ca o conversație cu un prieten pasionat care te face să-ți pui întrebări despre propria identitate lingvistică. Îmi place că nu e doar o teorie abstractă, ci și un soi de hartă a evoluției limbii române în context global, analizată în detaliu și cu foarte multă sensibilitate față de realitățile vorbitorilor din different părți ale lumii.

Ceva ce m-a impresionat profund e viziunea că limba română e în continuă schimbare și că, prin studiu și reflecție, putem înțelege mai bine cum ne conturăm identitatea. Autoarea face un apel la noi să fim conștienți de aceste transformări și să le notăm, să le înțelegem, pentru a nu pierde contactul cu rădăcinile noastre, chiar dacă limba și cultura noastră se află într-un proces de adaptare globală. În final, cartea se simte ca un strigăt de iubire pentru limba română, dar și ca un semnal de alarmă că trebuie să fim prezenți și activi în viața limbii noastre, indiferent de unde ne aflăm pe mapă.