Mica poveste

In fiecare galaxie, din fiecare infinit; pe planete si continente mai apropiate sau mai indepartate; in imparatii din tari mai mari sau mai mici; in castele construite pe coline mai inalte sau mai joase; in felurite incaperi de aici si de pretutindeni; zi de zi, ceas de ceas si clipa de clipa, in fiecare colt de lume… Intr-o astfel de lume s-a nascut, intr-o zi, si printul Beniamin. Si l-au primit cu bucurie nu doar Regina-Mama si Regele-Tata, ci si albinele si randunelele, stelele si luna.
Iar fiecare strigat de uimire al copilului in fata lumii a devenit sarbatoare pentru parinti – au sunat trompetele si tobele; s-au copt mii de torturi de ciocolata; au fost uitate razboaiele; greierii au dat concerte in afara programului. Alaturi de Beniamin, Regele-Tata si Regina-Mama (re)descopereau frigul si tacerea, timpul si spatiul, invatand si traind totodata fericirea.
Insa ultimele cuvinte ale printului, sarbatorite totcu haine elegante si fluiere, aduc emotie negraita parintilor, oprind parca timpul in loc. Ce cuvinte le adreseaza acesta?
Si ce deznodamant, care face inima sa tresalte, se asterne peste mica poveste? Finalul nu poate fi decat unul fericit, deoarece naratiunea Mica Poveste , scrisa de Cristina Bellemo si ilustrata de Alicia Baladan, este un basm – atat prin forma, cat si prin sensurile care i se tes din cuvinte.
Dar pana sa ajungem la final, lasat deschis interpretarii fiecarui cititor, ne lasam prinsi in mrejele unei povestiri care ne reaminteste ce inseamna fericirea. Mica poveste reitereaza feluritele moduri in care poti fi fericit, avand ca reper atat perspectiva copilului, cat si pe cea a adultului/parintelui.
Odata cu Beniamin, Regele-Tata si Regina-Mama redescopera spectacolul lumii si frumusetea vietii. Fericirea, mirarea si lectiile invatate de print ii umplu de sens pe acestia, devenindu-le noul filtru de receptare al realitatii.
Mai mult decat atat, intreaga imparatie/lume asista la maretia copilului – la cresterea si devenirea lui -sarbatorind-o. In mod subtil, naratiunea aminteste si de firescul periplului existential al copilului.
Incarcate de emotia parintilor si marcand plecarea printului, cuvintele de final raman incremenite in timp pentru a lasa loc viselor sa se inalte catre cer. Si pentru a-i permite lui Beniamin sa-si descopere propriul regat- dorind, cautand si asteptand.
In fond, ce-i face pe Regele-Tata si pe Regina-Mama fericiti? Fericirea fiului lor!
Si transpunerea naratiunii in plan ilustrativ traduce aceeasi semantica. Culorile vii reflectavitalitatea copilului si ravna acestuia pentru a descoperitotul; dar si preaplinul sufletesc al parintilor care invata sa traiasca pentru a doua oara.
Abordarea emotionala la care recurge Alicia Baladan devine, de fapt, povestea ilustrata a fiecarei familii, dubland armonios profunzimea mesajului scris. ,Mica Poveste ne imbie, deci, la o cercetare launtrica pentru a descoperi ce anume ne face fericiti, sugerandu-ne in acelasi timp si raspunsul.