Micile placeri ale mortii

Micile placeri ale mortii. Un univers intre nimic si tot Micile placeri ale mortii , primul roman al lui Goran Mrakic, surprinde in ansamblul sau spiritul, atmosfera si mentalitatea unui sfarsit de epoca dintr-un sat banatean: Varias.
Prin nenumaratele povesti acumulate in interiorul cartii, prin anecdotele, snoavele, poantele si istoriile personale ori cele din folclorul local, prin reflexivitate, diversitate, o doza de nostalgie si una de empatie, scriitorul aduce la viata o lume (aproape) disparuta. Intrati in paginile ei si bucurati-va de un veritabil microcosmos!
Undeva in mijlocul pustei banatene exista un loc unde ai putea avea impresia ca nu se intampla nimic, un spatiu la capatul geografiei si istoriei, uitat de Cel de Sus. Asa ar parea daca acel loc nu ar fi ajuns in mintea unui scriitor care stie sa-l vada, sa-l urmareasca, sa-l descoasa si, mai ales, sa-l povesteasca.
In memoria si povestea lui Goran Mrakic acel spatiu, acei oameni, acele istorii devin un soi de centru al lumii, care te tin cu sufletul la gura. O carte care te prinde mai ceva decat un serial Netflix de foarte buna calitate: odata inceputa, vrei sa o devorezi total.
– Vasile Ernu Dupa ce a facut din Timisoara un personaj fabulos in povestirile sale, Goran Mrakic se muta in mediul rural si reuseste cu Varias acelasi lucru in romanul sau autofictional. Cartografiaza literar Banatul, asadar, cu mitologiile si multiculturalismul lui, decupandu-l intr-o perioada de transformare: anul care se scurge intre 1989 si 1990.
Ca un rit de trecere, ca o etnografie personala, fictionalizata. Cu mai multi naratori – cel mai constant fiind un asa-zis Goran Mrakic ba pre-adolescent, ba matur, care vine cu o privire peste timp -, cu protagonisti marginali si memorabili – dintre care Slavko se remarca net -, cu intamplari hazlii ori dramatice – meciuri de fotbal, farse, discutii prin birturi, inspectii la clasa, nunti si inmormantari s.a.
-, cu un limbaj savuros si un stil inconfundabil. O carte de tinut pe raftul intai.
– Eli Badica, coordonatoarea colectiei n’autor