Acum imi dau seama ca provizoratul se prelungeste, s-a instalat necedand nimic, nefacand nicio concesie si va mai dura. Cat?
Dumnezeu stie! Cu siguranta, pana intr-o zi cand cei multi, sleiti de asteptare isi vor da seama ca au fost inselati, mintiti, pana cand represiunea va deveni insuportabila, incarcerandu-le ambitiile, posibilitatea de miscare, libertatea.
Atunci, va veni o noua zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari in cartea noastra sfanta, alaturi de Duminica Mare si aceasta Miercure Regala amputata, in randul zilelor noastre faptuitoare. Va fi un maine, pentru ca „roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
