Cartea lui Gica Manole despre Mihai Eminescu, dedicată Dobrogei și Transilvaniei, mi-a lăsat o impresie puternică și m-a făcut să reflectez la personalitatea și gândirea marelui poet național. Autorul reușește să ne apropie de Eminescu nu doar ca de un clasic al literaturii române, ci ca de un om profund iubitor de țară și de drepturile sale. Liniile principale ale discursului sunt simple, dar pline de sensibilitate: Eminescu nu ignoră nicio părticică a pământului românesc, fie că vorbim de Dobrogea sau de Transilvania. Se simte clar în fiecare cuvânt că pentru el, aceste zone sunt nu doar teritorii geografice, ci simboluri ale identității noastre naționale. Mie mi-a plăcut foarte mult cum Gica Manole povestește despre dragostea lui Eminescu pentru popor și istoria sa. Se face clar faptul că poetul vede dreptul istoric ca pe fundamentul justiției naționale, iar tratatul de la Berlin e doar o recunoaștere a ceea ce țara noastră a câștigat prin dreptate și curaj. Ce m-a impresionat e modul în care autorul redă învățătura lui Eminescu despre unirea națională, despre modul în care românii trebuie să fie uniți și energici, să nu se lase învinși și să lupte pentru drepturile lor. Mai ales mi-a rămas întipărit în minte acel mesaj despre încrederea în propriile forțe. Eminescu crede cu tărie că puterea noastră stă în noi înșine, în valorile și tradițiile noastre. Gica Manole face o treabă bună explicând această idee și o face să rezoneze cu cititorul modern, fiind un îndemn la spirit de unitate și la mândrie națională. Mi s-a părut foarte autentic cum povestește despre curaj și determinare, ca și cum chiar Eminescu ne-ar vorbi direct, să ne încurajeze să nu pierdem credința în noi. Per ansamblu, această carte e o incursiune caldă în gândirea lui Eminescu, prezentată simplu, dar profund. Se simte că autorul dorește să ne ridice moralul și să ne întărească mândria de a fi români, arătând cât de mult a crezut Eminescu în puterea și valoarea poporului său. E o lectură ușor de digerat, dar cu un mesaj puternic, care te face să te gândești la propria identitate și la modul în care putem fi mai uniți și mai puternici în fața provocărilor.
Mihai Eminescu n-a ignorat, in marea sa opera publicistica/politica, nici o parte din pamantul romanesc, interesul sau izvorand dintr-o mistuitoare dragoste fata de poporul roman, precum si de istoria sa.Singura tarie in baza careia Romania stapaneste Dobrogea e dreptul istoric, iar tratatul de pace de la Berlin a redat provincia stapanului ei de drept, Romania.Romanii n-au venit in Transilvania de nicaieri. Ei s-au nascut ca popor pe acest pamant, sustinea decisiv Mihai Eminescu .
A lor e tara Transilvaniei. Al lor este pamantul acestei tari.
Romanii il au mostenire de la stramosii daci. Nu au voie sa se umilesca cerand drepturi de la unguri.
Asadar, romanii sa iasa din lipsa de energie, atat de pagubitoare pentru interesele lor, sa se uneasca cu „natiunile nemultumite ale Austriei”, pentru ca, printr-o lupta si activitate comuna, sa ne impunem drepturile. daca nu vom face nimic, accentua cu litere de foc Mihai Eminescu , „maine nu va mai vrea nimeni sa primeasca mana de infratire a unui popor fara energie”.
Insa romanii nu au „incredere in puterile lor proprii”. Mihai Eminescu e absolut convins de un vesnic adevar: „ca puterea si mantuirea noastra in noi este”.
Ne mai putem noi, cei de astazi, indoi de acest adevar absolut, pe care Mihai Eminescu l-a articulat cu atata limpezime? -Gica Manole