Mihai si Mihaela

Povestea acestei… povesti este una simpla.
Dupa noua carti cu teme „rupte” din realitate, mi-am propus sa scriu si una de fictiune pura, in care sa oglindesc povestea eterna, cea mai veche, de la inceputui lumii, cu doar doua personaje: El si Ea. Dupa ce am scris primele trei capitole, nestiind daca ma aflam pe cararea cea buna sau pe una care…
ducea spre nicaieri, am indraznit sa-I abordez telefonic pe distinsul poet si eseist, Cassian Maria Spiridon , directorul prestigioasei publicatii iesene Convorbiri Literare , pe care precizez ca nu il cunosc personal. L-am rugat sa piarda cateva minute pretioase din activitatea domniei sale si sa-mi transmita, cu sinceritate si, daca e cazul, cu…
brutalitate, sa merg mai departe sau sa nu mai bat campii. Am avut surpriza, nu numai sa-mi raspunda repede pe e-mail, dar si sa citesc urmatorul mesaj: „Felicitari!
E alerta, atractiva. Astept un fragment de 15000 de semne pentru publicare.” Dupa exact patru ani, cand romanul era in drum catre tipar, i-am trimis domnului Cassian Maria Spiridon un fragment din partea lui finala.
Raspunsul a venit, din nou, cu promptitudine: „Fragmentul propus va aparea intr-un numar proxim. Daca si in ansamblul sau romanul este la acelasi nivel narativ, e foarte bine.
Te felicit!” Am convingerea ca „Filosofia lubirii”, propusa de Mihai si Mihaela, va genera discutii aprinse. Pentru ca e una care va va lua prin surprindere!
Asa cum m-a luat si pe mine…