Mila Ancilara

„Mila Ancilara” de Ann Leckie e o carte care te printează încă de la început, chiar dacă are un vibe sci-fi destul de complicat la prima vedere. E o poveste care te face să te gândești serios la teme grele, dar le abordează într-un mod surprinzător de accesibil și de captivant. În centrul acțiunii avem pe Breq, un personaj care nu e doar simpla conducătoare a navei Mila lui Kalr, ci și o ființă cu o poveste profundă, încărcată de mister și de lupte interioare. Îți dai seama rapid că nu e vorba doar de o aventură spațială, ci și de o reflecție despre identitate, dreptate și opresiune. Ce mi-a plăcut enorm e felul în care Leckie construiește lumea aceea vastă și complexă, dar fără să te copleșească. Și deși acțiunea se petrece în spațiu, temele sunt atât de umane și de relevante încât pare că povești ca ale noastre, doar că într-un alt context. Pe parcurs, descoperim că nu toate reacțiile sunt simple – ceea ce simți și ceea ce faci nu sunt întotdeauna aliniate, iar asta face povestea mult mai autentică. Ai senzația că fiecare alegere contează cu adevărat, iar deciziile nu sunt niciodată atât de ușoare. Am apreciat cum Leckie echilibrează scenele de acțiune cu momentele de reflecție, iar suspansul te ține lipit de pagini. În plus, lumea creată e plină de alieni, nave spațiale, intrigă politică și momente tensionate, dar totul e prezentat cu un umor subtil și cu un sentiment de realism surprinzător. Pentru cineva pasionat de povești despre colonialism, identitate și revoluție, această carte e ca o gură de aer proaspăt într-un gen care, uneori, poate părea prea tehnic sau rece. În final, cred că „Mila Ancilara” nu e doar despre aventură, ci despre noi și despre modul în care alegem să ne confruntăm cu propriile dileme, chiar și atunci când soarta universei depinde de asta.