Miracolul vietii

Cu investitura sa magică, oferă o imagine emblematică a universului ce poartă pecetea unui conținut original. Ca substanță și sens, fiecare figură prozodică sau stilistică, fiecare suprastructură, contribuie la conturarea imaginii integrale a universului construit cu candoare, cu emoție, cu rigoare, cu armonie, cu bucurie, cu iubire, cu înluminare în Miracolul vieții și al poeziei.
– Nicoleta Milea n n La Sandu Frunză filosof al ideilor și eseist al sensurilor discursul liric se distinge prin coerența tematică și printr-o viziune unitară asupra condiției umane, propunând cititorului o poezie reflexivă, lucidă și profundă. Tensiunea dintre întrebare și sens, dintre neliniștea existențială și nevoia de ordine spirituală este prezentă în versuri, poetica autorului devenind un instrument de meditație și cunoaștere.
Începuturile vieții și ale lumii sunt repere simbolice ale căutării de sine, iar din această întoarcere se naște o poezie încărcată de semnificații adânci. Volumul Miracolul vieții este o invitație la contemplație și la redescoperirea echilibrului interior.
– Menuț Maximinian n n Sandu Frunză, poet al cugetării filosofice, cu volumul Miracolul vieții, ca prin întreaga sa creație lirică, își surprinde cititorul în modul cel mai plăcut, prin sensibilitatea metafizică ce-i caracterizează universul poeziei, sporită de intensitatea trăirilor lăuntrice, materializate în covârșitoarea putere a cuvântului. Poetul se definește pe sine, în raport cu viața și miracolul ei, printr-o atitudine subiectivă intim asumată, oglindă a reflectării gândurilor și trăirilor înalte.
Cu învestitura sa magică, oferă o imagine emblematică a universului ce poartă pecetea unui conținut original. Ca substanță și sens, fiecare figură prozodică sau stilistică, fiecare suprastructură contribuie la conturarea imaginii integrale a universului plăsmuit cu candoare, cu emoție, cu rigoare, cu armonie, cu bucurie, cu iubire, cu înluminare, în Miracolul vieții și al poeziei.
– Nicoleta Milea Poezia lui Sandu Frunză locuiește între gestul simplu și revelația subtilă. Fiecare vers pare a fi scris pe marginea unei iubiri arhetipale, între lumină și absență.
Femeia din aceste poeme este spirit liber și candelă tăcută, iar moartea o prietenă discretă așezată la masă cu viața. Volumul devine o evanghelie laică a cotidianului sacru, în care ființa este atinsă prin recunoaștere, dincolo de explicație.
Un miracol scris cu claritate vie, fără retorică, doar cu inimă trează. – Shanti Nilaya