Miss Houdini

Cartea „Miss Houdini” de Ligia Kesisian te poartă într-o călătorie plină de emoții și imagini intense, ca o conversație sinceră cu un prieten bun. Încă de la început, te lovește cu puterea poeziei sale, care pare să vrea să cuprindă totul – inima, memoria, chiar și sufletul. E ca și cum poetul s-ar așeza lângă tine și ți-ar povesti despre greutățile, dorințele și melancoliile care ne fac pe toți mai umani. Descrierea asta despre inima care „lucrează în piept ca o dansatoare cuprinsă de flăcări” mi-a răsunat în minte mult timp după ce am avut răbdarea să o citesc. Parcă am simțit și eu cum, uneori, poveștile și amintirile devin atât de încărcate, încât explodează în piept, asemenea unui balon pe cale să se rupă. Cartea asta nu e doar despre poezie, ci despre cum trăim și cum simțim fiecare clipă, fie ea frumoasă sau dureroasă. Ligia Kesisian reușește să transforme melancolia într-un lucru atât de familiar, încât te face să realizezi că, de fapt, toți suntem în această căutare de evadare, de a ieși din propria noastră melancolie, ca și Houdini. Poezia ei pare să fie o încercare de a sparge barierele realității și de a intra într-un univers unde melancolia e mai mult o parte din noi, nu ceva de ferit sau de ascuns. Atunci când o citești, ea devine o oglindă în care vezi reflexii ale propriilor tale goluri, bucurii și tristeți. Îți vorbește despre tine, chiar dacă nu e despre tine în mod direct, ci despre modul în care ne împăcăm cu propriile ființe. Şi, în același timp, cu această poezie atât de sinceră, Ligia te face să înțeleleg că nu ești singur în lupta asta, că și ea își poartă propriile dureri și că dramatismul vieții e ceva universal. Mi-a plăcut că poezia ei nu e doar dulce sau tristă, ci o combinație perfectă între tonica și melancolia profundă. În sfârșit, „Miss Houdini” e o carte despre a-ți găsi puterea de a ieși din propriile închistări, despre a învăța să te accepți și despre cum să îți păstrezi speranța chiar și atunci când totul pare pierdut. O carte pe care merită să o citești cu sufletul deschis și cu inima gata să simtă la maximum.