El ii saruta mana, fara graba si fara insistenta, si se aseza in fotoliul obisnuit de langa masuta de lemn de trandafir, scotand din buzunar caietul, in care ii corectase compozitia din urma „o excursie in parcul de la Magurele” sub forma de scrisoare catre o prietena de la Berlin. Ea isi freca usor tamplele pana ce simti sangele urcandu-i-se din nou in obraz.
Se gandi la scena olteanului, pe care se hotarase sa nu i-o povesteasca, dar nu se mai putea tine de cuvant; trebuia sa-si explice emotia, si intamplarea din ulita cadea foarte bine pentru a da o intorsatura naturala unei atitudini, de care, totusi, el nu parea de loc mirat; linistea lui o enerva si mai mult. – Sa vezi, domnule poet, izbuti ea sa lege ceva mai tarziu, si nu fara o iritare surda, cateva minute inainte de venirea dumitale, s-a intamplat chiar aici in ulita, nu departe de biserica, o crima, ce m-a zguduit.
-Eugen Lovinescu, Mite
Recenzia noastră
Fragmentul selectat din „Mite” de Eugen Lovinescu ne introduce într-o atmosferă încărcată de tensiune și neliniște. Dialogul subtil, dar profund, dintre Mite și „domnul poet” (probabil un tutore sau un admirator) dezvăluie o dinamică interpersonală complexă. Ea, vizibil tulburată de un eveniment recent – o crimă în apropiere – caută înțelegere și reacție din partea lui. El, însă, rămâne impasibil, o atitudine care îi exacerbează starea de agitație. Această discrepanță creează un contrast puternic, amplificând misterul din jurul personajelor și al relației lor.
Stilul lui Lovinescu se remarcă prin acuratețea psihologică. Detaliile subtile, precum gestul lui Mite de a-și freca tâmplele sau iritarea ei față de calmul domnului poet, zugrăvesc un portret viu al emoțiilor contradictorii pe care le trăiește. Descrierea interacțiunii evidențiază o tensiune latentă, sugerând un joc complex de putere și seducție. Referința la compoziția despre excursia la Măgurele contrastează puternic cu gravitatea evenimentelor prezente, subliniind ruptura dintre realitatea cotidiană și experiența traumatizantă a lui Mite.
„Mite” pare a fi o explorare fină a psihologiei feminine și a dinamicii interpersonale, ancorată într-un context social particular. Fragmentul promite o lectură captivantă, plină de suspans și introspecție, caracteristică stilului lui Eugen Lovinescu.
