LEI

Recenzia noastra

„Moarte pe credit” de Louis-Ferdinand Céline e o carte care te lovește direct în suflet, nu într-un mod convențional, ci cu o sinceritate brutală și un umor întunecat. E ca și cum ai lua o privire profundă în adâncurile cele mai întunecate ale minții umane, învăluită în respingere, dezgust și, totuși, o anumită frumusețe copleșitoare. Personajul principal, Ferdinand, e un doctor deziluzionat, care încearcă să-și pună ordine în viață și în minte, dar războiul cu societatea și cu propriile dubii îl ține mereu aproape de pragul disperării.

Ce-i interesant la această carte e modul în care Céline reușește să combine povestea unei vieți personale, cu atât de mult haos și suferință, cu o reflecție acidă asupra vremurilor și a societății. Amiratea lui Ferdinand pentru cei pierduți și ratacitori, ca și pentru propriile eșecuri, este descris cu un stil rapid, aproape ca un șoc, și cu un umor care îți dă adesea senzația de nervi întinși la maximum. Deși povestea este plină de momente întunecate, ele sunt întărite de o sensibilitate profundă și o înțelegere dureroasă a condiției umane, ceea ce face ca romanul să fie, într-un mod ciudat, și o meditație despre faptul că uneori trebuie să accepți că eșecul e parte din viață.

Faptul că Céline scrie cu un stil atât de energic, vehement și plin de umor negru face ca lectura să fie o experiență aproape viscerală. Îi simți furia, dezgustul, dar și iubirea pentru cei dezrădăcinați ai societății, pentru cei respinși și pentru propria lui suferință. Cartea nu e ușor de digerat, iar cititorul trebuie să fie pregătit să se lase purtat de ritmul rapid, deseori brutal, al frazelor. Dar e și în felul acesta o poveste autentică, plină de culoare, care face ca lumea lui Ferdinand să prindă viață și să nu te lase să o uiți prea repede.

Cartea lui Céline te face să te gândești la idee că, de cele mai multe ori, adevărul dur și realitatea cruda sunt mult mai valoroase decât orice vorbă dulce sau iluzie confortabilă. E o carte despre lupta interioară, despre acceptarea faptului că uneori viața e doar un șir de eșecuri și de nereușite, dar și despre frumusețea de a fi viu și conștient de asta. E o lectură grea, provocatoare, dar care te poate face să vezi lumea în mod diferit, poate chiar mai sincer.

Descriere

Această carte face parte din colecția Anansi Clasic. Într-un soi de Bildungsroman întors, Ferdinand, un doctor cinic și mizantrop care lucrează într-o clinică pariziană, își rememorează primii pași în viață, de la copilăria petrecută în mahalalele sordide ale orașului, între pisălogelile mamei și pandaliile tatălui, la încercările eșuate de a-și face un rost în negoț, urmate de călătoria într-o Anglie alienantă și, în sfârșit, de asocierea păguboasă cu excentricul inventator Courtial des Pereires.
Prin ochii săi necruțători, se construiește astfel o lume grotescă, a rataților și a inadaptaților, a abjecției ca vocație și a ghinionului ca destin. Tribulațiile picarești ale tânărului Ferdinand, descrise cu umor negru în inconfundabilul staccato célinian, surprind needulcorat însuși haosul existenței, dând expresie unei experiențe umane definitorii pentru epoca modernă și, totodată, unei sensibilități profund originale, care avea să schimbe definitiv fața literaturii.
n n Splendid, sălbatic. Cred cu toată convingerea că e cel mai mare scriitor al timpurilor noastre.
– Henry Miller n Îl citeam pe Céline, mâncam biscuiți, citeam și citeam și râdeam în hohote, gândindu-mă: „În sfârșit am găsit pe unul care scrie mai bine decât mine”. – Charles Bukowski Toți scriitorii îi sunt îndatorați lui Céline.
Fiind atât de provocator, Céline a demonstrat că poate jumătate din totalitatea experienței noastre, jumătatea animală, a stat ascunsă până acum sub vălul bunelor maniere. Niciun scriitor cinstit nu va mai vrea vreodată să fie politicos.
– Kurt Vonnegut Pentru Céline, ca și pentru Kafka și Rimbaud, nu mai e vorba să participi la marele concert al inteligenței. Nici să-ți aduci cărămizile ca să contribui la elaborarea unei conștiințe universale.
Singura ambiție e ca, știind foarte bine care sunt scadențele, să rămâi viu, pe deplin viu, atât cu sufletul, cât și cu simțurile. – J.M.G.
Le Clézio Pe vremea când Céline își scria primele romane, încă mai puteai să crezi în avangardă: erau lucruri importante de zis, cenzurate de tabuuri și prejudecăți. Azi, totul e permis, dar nu se mai aude nimic.
Și totuși, vocea lui Céline răzbate până la noi: disprețuitoare, puternică, spurcată, plină de patetism și în ultimă instanță, cred, triumfătoare. – Will Self n n Traducere din limba franceză de Maria Ivanescu.