Modernitatea ratata

Am citit cu mare interes cartea „Modernitatea ratata” semnată de Sorin Borza și trebuie să spun că mi-a oferit o perspectivă diferită și profundă asupra felului în care gândim și ne raportăm la lume. Autorul ne provoacă să ne uităm mai atent la modul în care acceptăm și interpretăm lumea din jurul nostru, subliniind faptul că procesul de a recunoaște ceva ca fiind „gândire” nu vine niciodată doar dintr-o introspecție pură, ci este mereu influențat de posibilitatea de a justifica acea gândire folosind anumite cadre sau norme culturale și sociale.

Un lucru care mi s-a părut fascinant a fost idea că rationalitatea noastră nu e niciodată pură sau liberă, ci ea e întotdeauna conectată la interesele și valorile majore ale culturii din care facem parte. Borza se bazează pe observațiile lui Max Weber și explică cum chiar și atunci când credem că gândim liber, de fapt suntem adesea conduși de anumite norme și așteptări tacite care ne-au fost insuflate de societate. Cu alte cuvinte, mentalitatea noastră nu e complet independentă, ci ea e întipărită adânc în cultura noastră și în valorile pe care le considerăm mereu valabile.

Un aspect foarte interesant mi s-a părut explicația despre autoritatea interpretativă. Practic, modul în care interpretăm lumea se fundamentează pe anumite presupuneri tacite, pe niște așteptări pe care le considerăm justificate și pe care le urmăm fără prea mult să ne gândim de ce. Autorul ne arată că această interpretare nu e neutră, ci ea servește în fapt la consolidarea puterii culturale și sociale a unor norme, valori și convingeri care de multe ori devin sumbre și greu contestabile. E ca și cum cultura noastră ne condiționează gândirea până acolo încât ceea ce considerăm „normal” și „adecvat” devine aproape imposibil de contestat.

Pentru mine, cartea a fost o revelație pentru că m-a făcut să mă gândesc mai profund la toate valorile și convingerile pe care le-am primit de-a lungul vieții. Borza o face într-un mod clar, aproape ca o poveste, nu într-un limbaj academic greoi, ci în unul care te face să te simți ca și cum ai stai de vorbă cu un prieten cu experiență. În final, m-a ajutat să realizez cât de mult suntem influențați de cultura în care trăim și cât de important e să ne păstrăm o anumită relaxare și scepticism față de propriile noastre convingeri, pentru că, dincolo de ele, se ascund uneori mecanismele puterii și autorității sociale.”