Momente si portrete din istoria Serviciilor Secrete romanesti 1924-1989

Serviciile secrete sunt veritabile aducatoare de „lebede negre”. Credinta mea este ca noua generatie de istorici nu va mai fi dispusa la nici un fel de compromis.
Nici pro, nici anti. Adica promonarhistii si antimonarhistii, proantonescienii si antiantonescienii, procalisti si anticarlisti, promanistii si antimanistii, probratieni si antibratieni, procomunistii si anticomunistii, proholocaustologii si antiholocaustologii, prosecuristi si antisecuristi etc, acestea nu reprezinta curente istoriografice de viitor.
Cred ca nu reprezinta altceva decat reflexe jalnice ale unor dispute politice, sau reexaminari politice, in functie de conjunctura din partea unor formatori de opinie, care nu au nimic in comun cu cercetarea istorica, dar care sunt foarte voluntari si vocali fata de avantajele materiale de care beneficiaza din plin. Sper sa se coaguleze si la noi, cu timpul, o scoala de gandire istoriografica, o scoala critica, cu rol de a curata toata zgura mostenita de la politicianismul guraliv, certaret si mai deloc productiv al diverselor epoci istorice.
Nu vom putea niciodata construi relatii normale cu o mare putere, indiferent care este sau oricare va fi ea, cu frica in suflet si/sau stand in genunchi. Este un mesaj peste timp pe care intelligence-ul romanesc, in partile lui pozitive, ni-l transmite.
Cred ca a venit vremea ca, in urma analizei lucide a trecutului, sa stabilim neimplinirile datorate intrigilor marunte si rautatilor de care am fost capabili, intai, noi romanii, inainte de a-i culpabiliza pe altii A venit timpul sa ne asumam cu decenta si responsabilitate acel trecut care nu ne convine si care ne doare. Poate asa ne vom lecui.
Trebuie ca fiecare cetatean sa devina constient ca fara securitate nationala nu poate fi democratie, nu poate fi prosperitate in legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu exista loialitate, prestigiu national, o imagine pozitiva in lume. – Cristian Troncota