Am citit cu plăcere cartea „Momente și schițe” de Ion Luca Caragiale și trebuie să spun că, deși e o colecție de diverse mici povestioare și schițe, fiecare dintre ele te face să zâmbești sau chiar să râzi în hohote. Caragiale reușește să surprindă savoarea vieții de zi cu zi din Bucureștiul de altădată, prezentând personajele sale cu o sinceritate și umor care par incredibil de actuale chiar și după atâtea decenii.
Caragiale nu iubește să fie doar un simplu observator, ci își aduce mereu aminte să pună un deget pe suferințele, comicii și ironia umană. În capitolul cu titlul „Moftul roman”, de exemplu, găsim o satiră fină la adresa artei și culturii, dar și o critică subtilă a societății vremurilor. În același timp, schițele precum „D-l Goe” sau „Vizita” sunt pline de personaje memorabile, care par atât de reale încât ne vine greu să nu ne recunoaștem, cel puțin într-un fel, în personajele lui.
Un alt aspect de valoroasă în această colecție e umorul și ironia fină, pe care Caragiale le folosește pentru a comentaa comportamentele și moravurile societății. Nu lipsesc momentele de tenesmus social sau criticile la adresa clasei politice, educației sau justiției, toate prezentate cu o manieră care face ca cititorul să îți pună întrebări, dar și să râdă de situații absurde. „Justiția română” sau „Procede-ul” sunt exemple excelente. Dacă vrei o colecție de schițe care să te facă să te gândești și în același timp să te amuze, Caragiale e mereu o alegere sigură.
Fiecare poveste este o incursiune provocatoare în lumea satirică și ironică a epocii lui, dar se simte o continuitate și un umor contemporan, de parcă ne-ar povesti și astăzi despre absurdul și paradoxurile vieții moderne. Îmi place că aceste schițe nu sunt doar simple anecdote, ci nișe de realitate, portrete ale oamenilor și ale vremurilor, toate combinate în mod plin de har și de un umor fin care te captivează. Caragiale rămâne, fără doar și poate, un maestru al poveștii și al satirii, iar această colecție e o bijuterie literară care merită lectura oricui vrea să înțeleagă mai bine sufletul și societatea românească din trecut.
Pe lângă umor, ceea ce te face să te apuci de această carte și să o termini cu drag e sentimentul de familiaritate. Personajele lui Caragiale, fie ele naivi, corupți, snobi sau înțelepți, reflectă instinctiv anumite aspecte ale caracterului uman pe care, poate, le observăm și astăzi. În final, „Momente și schițe” e o poezie a viaței, spusă cu o sinceritate dezarmantă și cu o umoră care te face să te îndrăgostești de stilul lui Caragiale, cu toate nuanțele lui antagonice și ironice.
