Christopher Hitchens, scriitorul, criticul literar, eseistul, jurnalistul american de origine britanica, ateul zgomotos si polemistul de stanga care a tulburat, cu fiecare aparitie, scena dezbaterilor de presa si de televiziune, isi concepe, in acest volum, ultimul discurs. Confruntat cu diagnosticul irevocabil de cancer esofagian, autorul nu va pune deoparte instrumentele discursului argumentativ.
Prea lucid ca sa ramana multa vreme pe taramul iluziilor de vindecare, desi nu refuza nici un tratament – fie el si experimental -, prea onest si egal cu sine pentru o convertire religioasa grabita si – in viziunea sa – oportunista, de ultim moment, scriitorul pare sa ramana cu o ultima solutie: acceptarea mortalitatii. Dar n-o va face, pentru ca nu aceasta este miza sa.
Hitchens nu accepta nimic, inainte de a cunoaste. Intelegerea mortalitatii pe care boala, grabindu-i ritmul, o apropie ochiului analitic, inseamna, in viziunea intelectualului Hitchens, a trai pana la capat.
