Toti spun: Kremlinul, Kremlinul. Pe toti i-am auzit vorbind despre el, dar eu nu l-am vazut niciodata.
De-atatea ori (de-o mie de ori), beat sau mahmur, am strabatut Moscova de la nord la sud, de la vest la est, de la un capat la altul si la nimereala – si niciodata n-am vazut Kremlinul. Ieri iarasi nu l-am vazut – si doar toata seara m-am invartit imprejurul locurilor acelora si nu ca as fi fost foarte beat: de indata ce iesisem in Savelevski, ba-usem pentru inceput un pahar de zubrowka, pentru ca stiu din experienta ca, in calitate de decoct matinal, oamenii n-au inventat nimic mai bun.
Asa. Un pahar de zubrowka.
Iar apoi, pe Kaliaev-skaia, alt pahar, numai ca nu de zubrowka, ci de votca cu coriandru. Un cunoscut de-al meu spunea ca votca cu coriandru actioneaza in mod antiuman asupra omului, adica, intarindu-i toate membrele, ii slabeste sufletul.
