Motanul care voia sa salveze cartile

Anticariatul Natsuki este o pravalioara cu carti la mana a doua, situata la marginea orasului. Inauntru, rafturile, pline cu volume minunate, troneaza impunatoare, inalte pana la tavan.
Lui Rintaro Natsuki ii place nespus acest spatiu primitor, creat de bunicul sau. Isi petrece multe ore aici, citind in voie.
Este refugiul perfect pentru un pusti retras si pasionat de lectura. Dupa moartea bunicului sau, Rintaro se simte singur si deprimat.
Si, din cate se pare, va fi nevoit sa inchida anticariatul. Dar apoi se trezeste in pravalie cu un motan vorbitor pe nume Tigrut, care ii cere ajutorul.
Motanul are nevoie de un iubitor de carti care sa-l insoteasca intr-o misiune. Bizarul cuplu va porni in trei aventuri palpitante, menite sa salveze cartile din mainile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au tradat.
Iar la urma, ramane o ultima misiune de salvare, in care Rintaro va trebui sa porneasca de unul singur… Motanul care voia sa salveze cartile este o poveste induiosatoare despre gasirea curajului, despre compasiunea pe care le-o aratam celor din jur – si despre puterea nemaipomenita a cartilor.
Excentric si emotionant deopotriva, Motanul care voia sa salveze cartile ne invita sa ne amintim ce bucurie poate fi sa te cuibaresti in pat cu o carte buna si sa savurezi placerea tactila de a intoarce pagina dupa pagina, captivat de o poveste frumoasa. – The Japan Times Iubitorii literaturii traditionale si ai cartilor in sine vor gasi confirmari in lectiile pe care le invata (si le preda) Rintaro, in vreme ce structura povestii si natura sa fantezista vor fi pe gustul adolescentilor, mai familiarizati cu conventiile jocurilor pe computer…
Carti, pisici, iubiri adolescentine si aventuri: un veritabil magnet pentru o gama variata de cititori! – Kirkus Reviews Ascuns in capatul unei stradute din partea veche a orasului, anticariatul Natsuki e o pravalie micuta, cu o arhitectura speciala.
Un coridor lung si ingust leaga usa de la intrare de peretele din spate. Coridorul e strajuit, de-o parte si de alta, de rafturi cu carti ce se inalta semete pana in tavan, de care atarna cateva lustre retro, luminand slab podeaua lucioasa.
In mijlocul anticariatului, e un mic birou pe care sta casa de marcat. Totul e simplu, fara decoratiuni.
Coridorul se opreste intr-un perete fals din lemn neprelucrat, dar, atunci cand intri pe usa din fata, lumina puternica ce patrunde de afara te face sa crezi ca anticariatul e mai mare si mai adanc. Prins intre rafturile inalte, pline cu carti, coridorul pare fara de sfarsit, cufundandu-se in intuneric, continuand si dincolo de peretele din lemn.
– Motanul care voia sa salveze cartile , Sosuke Natsukawa Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.