Nazdravaniile Ilenutei

Aparuta in format „carte scolara”, cu un corp de litera suficient de mare incat sa poata fi citita chiar si de cei mai mici cititori (+7 ani), cu coperta si ilustratii mestesugit executate de Camelia Dobridoreanu, Nazdravaniile Ilenutei poate fi incadrata cu usurinta in categoria cartilor pe care merita sa le ai in biblioteca personala. Ilenuta, eroina cartii pe care o prezentam, este fara doar si poate o nazdravana, insa o „nazdravana nevinovata” – daca putem spune asa – caci nazdravaniile ei sunt o consecinta a felului in care orice copil „vede” viata: cu un ochi razand si cu celalalt plangand.
Dilemele pe care oameni in toata firea nu le-au putut deslusi – de exemplu unde se duc oamenii cand mor – sunt coplesitoare si greu de inteles pentru cineva care doar ce a invatat sa faca primii pasi in viata. Trebuie sa recunoastem, intr-un fel sau altul, copiii trebuie sa inghita „supa” dulce-amaruie pe care o traim, cu toate relele si bunele ei, timpul pentru reflexie, pentru intrebari de genul „Cine m-a facut om mare?”, urmand sa vina mult mai tarziu fata de perioada copilariei.
Nici nu e de mirare ca, in procesul „adaptarii” Ilenuta mai scapa cate o nazdravanie, cum ar fi sa deseneze omuleti albastri pe pereti. In mod laudabil, in cartea de fata, Gabriela Ionita reuseste sa transmita cititorului acest sentiment greu de descris, de rasu’-plansu’, cel care pe unii oameni ii face sa admire, dar sa nu poata privi pana la final filmele lui Chaplin.
Ilustratii color de Camelia Dobridoreanu.