Cartea este psihologul care mi-a ascultat urletul disperarii, al neputintei, al dorului. A fost alaturi de mine in noptile in care nimic nu mai era la fel, in care timpul si divinitatea imi rapeau bucati din suflet ca sa le risipeasca prin Univers.
Ea imi stergea lacrimile fara sa ceara nimic in schimb, era confidentul meu, iar eu in acele momente ii daruiam totul. Camera mea de refugiu, etansa, departe de lumea de afara, un loc in care puteam sa fiu vulnerabila, fara sa imi fie teama de altceva decat de propriile-mi trairi.
Alaturi de ea m-am descoperit si redescoperit cum nu credeam vreodata. Cartea nu este despre mine in totalitate, ci despre acei oameni care au trecut prin viata mea si care, atingandu-mi sufletul, au devenit fara voia lor parte din poveste.
Oamenii iubesc, sufera, se prabusesc, apoi inevitabil trebuie sa o ia de la capat, in secunda asta numita Viata. Povestea mea poate fi povestea tuturor, ce incepe simplu cu un „eu”…
