Nemuritoarea. Seria Ultima Poveste Vol.2

Prima dată când am citit „Nemuritoarea. Seria Ultima Poveste Vol.2,” aproape că m-am simțit ca și cum aș fi fost tras într-o lume plină de mistere și pericol. Ana Rotea știe cum să creeze o atmosferă tensionată, plină de tensiune palpabilă, cu personaje complexe și situații care te țin azi înainte de pagină, pe nerăsuflate.

Se pare că această carte te plimbă prin tot felul de stări – de la confuzie și teamă, până la uimire și speranță, chiar dacă uneori se pare că sfârșitul e aproape sigur. Nu e o lectură ușoară, dar cu siguranță e una captivantă. Personajul principal, nemuritoarea, mi s-a părut o ființă profundă, plină de secrete și cu o hotărâre de fier, chiar dacă uneori pare timidă sau vulnerabilă. În același timp, știți cum e — e parte a unei povești care ne face să ne întrebăm despre putere, destin și ce înseamnă cu adevărat nemurirea.

Mi-a plăcut modul în care autorul a amestecat miturile și legendele, făcând totul să pară atât de real și de palpabil. Zeul albastru al morții… nu e doar un personaj de poveste, ci capătă viață și devine un simbol al unui război vechi, dar mereu reînnoit. Relațiile dintre personaje sunt complexe, adesea sumbre și pline de sacrificii, ceea ce face ca întreaga poveste să fie un fel de joc de puzzle, unde fiecare piesă are un sens profund.

Ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care tomu schimbă\n provocarile și așteptările cititorului, păstrând întotdeauna suspansul și misterul viu. În final, rămâi cu o senzație de neliniște, dar și cu dorința de a afla mai mult, de a descoperi ce se întâmplă mai departe. E o poveste despre luptă, despre sacrificii și despre forța interioară pe care trebuie să o găsești chiar și în cele mai întunecate momente. O recomand cu inima deschisă celor care vor o lectură plină de aventură, magie și emoție, dar și un pic de reflecție despre ce înseamnă cu adevărat nemurirea.