Prefata: Nocturne, cum? A aparut simplu, „Excuse me, can you…?” si un zambet oferit cadou – „Thank you!” Credeam ca este o zi ca oricare alta, la inceput de an, gerar.
Imi beam cafeaua pe malul unui lac banal… nimic nu anuntase ce se va intampla, poate doar soarele ardea un pic prea tare, stia ca voi tanji adesea la a ei sarutare.
Orele petrecute cu ea pareau secunde, iar timpul, timpul nu avea stare, eu… habar n-aveam ce va urma.
Nocturne nu este doar un volum de poezii, Nocturne este o bucata de suflet. „It’s your fault!” Lasand sa se ajunga la inima ta, N-ar ai fi decat un pas sa devii lumea cuiva Nocturne sau cum se naste alchimia unei iubiri Sub tampla oricarui scriitor se ascunde o maternitate.
Una asumata fara emfaza, fara patetism; din aceasta veche si netarmuita printre ahitecturile si cataractele visului ies interogari, nelinisti, limpezi urme ale iubirilor de odinioara, mici clipe de nemurire si alte daruri pe care lumea le primeste la intalnire cu un anotimp fermecat. Pentru Liviu Petre Scorus, la inceput a fost cuvantul, iar sufletul iubitei s-a nascut aievea din spuma marii.
In spatiul nocturnelor sale, sentimentele se insufletesc, vibreaza a-nviere si taina, iar respiratia lor ajunge pana la noi, ispititoare ca o adiere de vant. Poemele sale care beneficiaza de o ampla si singulara ilustratie apartin unui timp poetic aparte, lucid, asumat, vizionar.
Ni-l putem imagina pe autor versificand alert si sensibil in infinite nopti cu „ingeri exaltati”, incercand adeseori sa scrie „epistole” pe spatele amurgit al lunii. – Armand Steriadi – critic literar.
