Norma si intamplare

Cat de multa incredere putem acorda unui adevar, considerat cert si inalterabil de societate? Poate intamplarea sa aiba scop si directie?
Pare un non-sens sau poate e doar un paradox, dar daca ne gandim la dezvoltarea unui proiect, stiintific sau artistic, ideea este de multe ori aceea de a nu lasa nimic la voia Daca si cand apare intamplarea (accidentul), ce face aceasta? Exista oare mai multe sanse ca ea sa ajute dteca sa dauneze?
Cu cat ne straduim mai mult in dezvoltarea proiectului sa acoperim un maximum de detalii si de posibile consecinte, cu atat creste sansa ca intamplarea sa se aseze pe scopul si directia proiectului. Poate fi insa excesiv de costisitor ca timp si bani.
Decizia noastra trebuie sa cuprinda atat normele(regulile), cat si intamplarea. – Petre Roman Cand spunem ca viata e un amestec de norma si intamplare, avem o exprimare semnificativa si atractiva; pare simplu de inteles.
Totusi, ea nu defineste nimic in forma definitiva, predictibila, utilizabila. Cat e cat in acest amestec?
Norma e rigoare, forma de existenta stabila, e permanenta, e simbol. E cunoscutul.
Intamplarea e surpriza, noutatea, autenticul. E necunoscutul.
– Fragmentdin carte Norma si intamplare