Nostalgia Ed.2025

Mircea Cartarescu este unul dintre acei autori care te poartă într-o lume unde realitatea și visul se împletesc atât de strâns încât nu îi mai poți deosebi. În cazul cărții Nostalgia Ed.2025, simți cum autorul îți dezvăluie o parte profundă din sufletul lui, într-un mod sincer și plin de magie. Încă de la primele pagini, ai senzația că trăiești propriile amintiri, chiar dacă povestirea e atât de personală încât te face să te simți parte dintr-un univers secret, doar al tău.

Ce mi-a plăcut foarte mult la această carte e modul în care Cartarescu scrie – aproape ca și cum ar povesti cu tine într-o cafeană la sfârșit de zi. Asta nu e o lectură obișnuită, ci o experiență, o călătorie printr-un teritoriu magic, plin de nuanțe și de jocuri de cuvinte care te fac să zâmbești chiar și atunci când vorbește despre cele mai întunecate momente ale vieții. Autorul nu se teme să se expună, să fie poetic și fără teamă, iar stilul lui de a scrie amintește de un Proust modern, cu acea doză de haz și nebunie care face totul atât de special.

Articulațiile dintre artă și existență sunt bine dozate, iar personajele lui Cartarescu, fie ele fetițe, gnomi sau muzeul Antipa, aduc un farmec aparte poveștii. Uneori, pare că autorul vrea să ne spună că singura carte cu adevărată valoare e cea pe care o trăim în momentul prezent, iar memoriile sunt doar umbre, reflexii ale unor lumi care, uneori, nici nu au fost așa. Am avut senzația că această carte e o poezie a timpului, o reflecție profundă asupra faptului că totul e trecător și fragil.

Nu pot să nu menționez bogăția imaginilor și a metaforelor, care te pun pe gânduri și te fac să te îndrăgostești de stilul lui Cartarescu. E ca și cum ai avea un chitara veche, cu corzi rupte, dar care cântă o muzică atât de frumoasă încât nu poți să o uiti. În final, Nostalgia Ed.2025 rămâne o experiență poetică, un fantasy liric și profund, un miracol literar care te face să îți setezi întrebări despre propria identitate și despre lumea din jur. Se simte clar că acest autor, deși considerat crepuscular de unii, rămâne totuși un contemporan modern, în pas cu timpul, dar mereu îndrăgostit de magie și de poezie.