Nouasprezece cautari

Iubirea si cuvintele sunt adevarate binecuvantari… da-mi, Doamne, primaveri si-Ti voi da cuvinte eu sunt un strigator la cer pana si nasterea mi-a fost un etern ecou dupa primaveri: „da–mi, Doamne, primaveri si-Ti voi da cuvinte!” la fiecare strigat imi creste aripa ovala din ciot de suflet ea spinteca bolta cereasca – Il cauta se-nalta in fiecare zi tot mai mult incat mi-e teama ca o sa raman o aripa care va striga in eternitate dupa primaveri de negasit azi suspin in mine astept sa raman doar o aripa in Calea Lactee, dar…
aripa-mi devine copac la poarta Paradisului se-mbratiseaza ingeri printre ramuri Dumnezeu zambeste mi se-ntoarce aripa pe pamant se-ntoarce in mine in centrul sufletului imi devine cuvant nu-i mai e inceputul un ciot e ploaie de lumina Il prind pe Dumnezeu de picior El imi zambeste eu ii strig: „mi-ai dat, Doamne, Cuvantul, o sa-Ti scriu o primavara!”