Nu de-aia sunt o inspiratie

Spuneti-i cum doriti, „cod al bunelor maniere”, „avertizor de demnitate”, dar Alex Szollo va pune in maini un manual din „Romania educata” v.2.0 (oare in educatie exista studii de fezabilitate?) despre umanitate, vaz, vizibilitate si holbat, accesibilizare, bagatori de seama, „ba, handicapatule”, egalitatea de sanse, terapie, frici, despre iubire neconditionata si fiinte necuvantatoare, pasiuni, depasirea conditiei, muzica, despre ce pare „bolnav” si „sanatos”, bullying, dizabilitate si neplata celor nspe pacate. Pe o rampa cu inclinare adecvata, veti fi pusi in situatii diferite, povestite cu umor, nonsalant si cu credinta, pentru a intelege ca exista normalitate, nu neputinta.
Stiti care-i marea mea binecuvantare? Ca printre cei din minoritate se numara oameni cu suflete a caror putere seamana cu cea din sufletul regelui David in clipa bataliei cu gigantul Goliat.
Nu ma simt judecat, nu ma simt hartuit, nu ma simt obligat in prezenta lor sa fiu altcineva, altceva, altcumva decat sunt in viata de zi cu zi. Iar asta inseamna enorm pentru mine.
Bucuria libertatii de a fi noi insine trebuie sa caracterizeze prieteniile fiecaruia dintre noi. Cu sau fara dizabilitati, rockeri, rapperi, depesari, punkeri, metalisti, manelisti sau iubitori de folclor, albi, negri, crestini, evrei, musulmani, budisti, sintoisti, orice am fi, oameni suntem, si cred ca trebuie sa ne bucuram de umanitatea noastra.
Deplina. Cu bune, cu rele, cu toate dintre ele, si cu tot ce se intampla in jurul nostru.
– Alex Szollo