Nu-mi spune Ana, cand lumea mea se destrama

Frica de dragoste. Frica de sinceritate.
Frica de viata. „Un paradis inghitit de iad”.
O Ana care se zideste pe ea insasi intre cartile altora, in vietile altora. Intre povesti din care ea lipseste cu desavarsire.
Dar mai presus de toate, Ana isi lipseste. Intre povestile altor oameni este bine.
Un bine surd si mut la lipsa bucuriei de a trai. Pana intr-o zi cand ascunderea propriei taine – nespus de dureroase – sub povestile celorlalti incepe sa se clatine.
lar Ana devine personajul propriei sale vieti. Mai mult, ea se simte datoare sa puna capat durerilor nepovestite ale lungului sir de femei din care vine.
Ana afla ca poate sa lase deschise portile prin care mintea ei poate sa se intoarca sa isi recapete inima vie si iubitoare. Tot asa cum Ramona Paunescu, autoarea cartii din mainile noastre, se lasa in voia unui nou destin: cel de scriitoare.
Care ne seduce complet, si ne poarta cu ea acolo unde ii este voia. – Mihaela Miroiu