Nuvele

La Caragiale, ca la multi dintre scriitorii de astazi, tragicul si fantasticul rezulta dintr-un conflict intre Realitatea imediata si comdia fara sfarsit, care se repeat, ambele, acoperind monoton intreg campul vietii si nelasand loc pentru tot ce nu-I asemenea lor.[…] Comicul si fantasticul caragialian sunt compacte si unitare, nu cunosc fisura, si, astfel, deformarea umanitatii atinge prin proportii tragicul. Orice s-ar spune, pivotul acestei arte nu sta in satisfactia, in increderea linistita ca asa a fost intotdeauna lumea, ca societatea in care traieste autorul nu e mai rea decat altele.
Odata cu I.L. Caragiale „mutilarea” lumii, in ciuda aparentelor atasate valorilor traditionale, se deschide mereu tragicului, pentru ca e un teren aflat in imposibilitatea de a gasi o iesire: un act uman care se exercita in gol.
– Lucian Pricop Cuprins: • In volume.Trei novele (1892) – Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc •Note si schite (1892) – Din carnetul unui vechi sufleor, Grand Hotel „Victoria romana”, Un artist, Norocul culegatorului •Schite usoare (1896) – Noaptea Invierii •Schite (1897) – O inventie mare, Poveste •Momente (1901) – La hanul lui Manjoala, Canuta om sucit, Doua loturi, La conac, Caut casa, Boborul, Baioneta inteligenta •Schite noua (1910) – Kir Ianulea, Mama, Pastrama trufanda, Partea poetului, Monopol, Ion, Calul dracului •In periodice – In vreme de razboi •Postume – Abu-Hassan