O cale ingusta spre nordul indepartat

• Roman castigator al premiului Man Booker pentru literatura in 2014 Dorrigo Evans, un chirurg australian deportat intr-un lagar japonez in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, este constrans sa construiasca, alaturi de prizonierii de razboi aliati, „Calea ferata a mortii”, linia feroviara de 415 kilometri dintre Thailanda si Birmania. O intreprindere supraomeneasca, in care isi vor pierde viata peste o suta de mii de oameni.
Dorrigo face tot ce-i sta in putinta pentru a-si salva tovarasii de la infometare, de holera, de persecutii. Bantuit de amintirea unei povesti de dragoste traite cu doi ani in urma, Dorrigo primeste o scrisoare care ii schimba pentru totdeauna cursul vietii.
Sub titlul acestei carti, inspirat de haikuul poetului japonez Basho din secolul al XVII-lea, se ascunde o poveste surprinzatoare, de o frumusete cutremuratoare, despre dragoste si moarte, despre disperare si speranta. O meditatie subtila despre memorie, trauma si empatie, care constituie si un roman de razboi superb…
De o claritate desavarsita, epopeic si emotionant prin felul in care trateaza subiectul mortii, are un impact extraordinar asupra cititorului. – Publishers Weekly Un roman cu o forta extraordinara, scris cu maiestrie si profund tulburator.
Un clasic in devenire… – The Observer De obicei, cartile care castiga Premiul Man Booker sunt foarte bune, dar cartea care l-a castigat anul acesta este o capodopera.
– A.C. Grayling, presedintele juriului Premiului Man Booker O cale ingusta spre nordul indepartat este un roman amplu, magnific, despre pasiuni, orori si ironia tragica a sortii.
Anvergura, temele si personajele cartii par sa se amplifice si sa capete o semnificatie tot mai profunda pe parcursul naratiunii, pana la deznodamantul extraordinar. Este de departe cel mai bun roman pe care l-am citit in ultimii ani.
– Patrick McGrath Scriitura lui Flanagan curge ca un rau, uneori innegrita de noroi, sedimente si cadavre, alteori luminata de clarul de luna. Pericolul este omniprezent, chiar si dupa ce luptele inceteaza; natura, cu ploile si incendiile ei de vegetatie, este nepasatoare si monumentala.
Halucinatiile cauzate de privatiuni, fie ca e vorba de foamea fizica ori de tanjirea erotica, sunt descrise fara menajamente. Povestile acestor victime ale sortii ii merg la suflet cititorului.
– The Telegraph Daca am spune ca Flanagan creeaza o tapiserie complexa, ar insemna sa laudam prea mult tapiseriile. Ar trebui sa observam, daca n-am fi absorbiti de poveste, ca profilarea personajelor, siguranta naratiunii, increderea cu care autorul se opreste si apoi lanseaza un nou asalt, jucandu-se cu timpul, sunt toate realizari magistrale.
Nu observam insa. Flanagan e prea bun ca sa ne-o ingaduie.
– The Guardian Traducere din limba engleza de Petru Iamandi.