O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu – Volumul al IV-lea Oamenii mari vin cu raspunsuri clare. Rugat sa vorbeasca despre dificultatile formarii in domeniul filosofiei, Alexandru Surdu sopteste: „In filosofia autentica se avanseaza greu, caci novicele are in fata doua milenii de materie prima, care trebuie transformata, cum zicea Eminescu, in pamant proaspat si roditor al propriei sale gandiri, fara riscul de a semana in piatra seaca sau de-a arunca samanta in cele patru vanturi ca hrana pentru „paserile calatoare” (Volumul Academicianul Alexandru Surdu la 75 de ani, Editura Kron-Art, Brasov, 2013, p.
222). La implinirea varstei de 75 de ani, fiind rugat sa-si autoaprecieze opera, autorul marturiseste: „Am debutat ca logician cu studii despre logica traditionala si logica lui Aristotel, avand si viziunea unei „logici integrale” care sa cuprinda: 1) logica clasica, 2) logica simbolica si 3) logica dialectica, considerate, pe atunci (1964) divergente.
Pentru aceasta am si lucrat cateva decenii in cele trei domenii ale logicii, publicand numeroase lucrari si cateva carti. Intre timp am facut si traduceri (din Kant, Wittgenstein, Popper), editii critice (Cantemir, Eminescu, Maiorescu, Odobleja, Joja), lucrari de informare si documentare.
Ele mi-au asigurat, dupa 1990, primirea la Academia Romana” (Idem, p. 218).