O istorie a teoriilor despre arta

O istorie a teoriilor despre arta. Secolele XV-XX O lucrare fascinanta despre marii maestri ai ultimeleor cinci secole, al carei liant filozofic este chiar functia de cunoastere a artei si prin arta.
Cartea renumitului istoric de arta polonez Jan Bialostocki este alcatuita din studii si eseuri consacrate unor subiecte prefirate pe spatiul a cinci sute de ani de experiente, trairi, infaptuiri si exegeze ale frumosului intruchipat in opere care se adreseaza nemijlocit ochiului si sensibilitatii intuitive. Desi au fost scrise fara a avea o legatura ,,exterioara” intre ele, studiile cuprinse aici, au, fara indoiala, o legatura „interioara” rezultata din caracterul unitar al preocuparilor autorului de-a lungul intregii sale cariere stiintifice, in care a unit cercetarile asupra operelor de arta cu investigatiile privind modul de actiune asupra gindirii si sensibilitatii umane, precum si asupra reflectiilor teoretice si istorice despre arta.Pentru cine parcurge, cu luciditate, O istorie a teoriilor despre arta nu este un secret climatul de afinitati spirituale dintre autorul ei si Panofsky.
Amindoi fac parte din aceeasi familie sau constelatie de spirite. Un indiciu sigur, in acest sens, sint desele apeluri – in punctele neclare si cruciale – la explicatiile si interpretarile iconologului de prestigiu mondial, care este Erwin Panofsky.
In timp ce in prima parte predomina consideratiile despre teoria mai veche a artei, cea de-a doua cuprinde studii despre teoria actuala a artei, despre conceptiile si metodele acesteia. Primele doua studii se ocupa de notiunea de manierism si utilizarea ei pentru clasificarea si ordonarea fenomenelor istorice in domeniul picturii de peisaj, ca si in domeniul artei poloneze.
Urmatoarea lucrare discuta istoricul notiunii de baroc si modificarile succesive in intelegerea acesteia. Ultimul studiu este consacrat unei metode de cercetare a artei considerata de autor drept cea mai adecvata: metoda cercetarii integrale a operelor de arta, numita – poate putin cam imprecis, – metoda iconologica.
El cuprinde prezentarea metodei, a, principiilor ei, istoricul dezvoltarii, perspectivele, precum fi rezervele exprimate in legatura cu aceasta. – Jan Bialostocki, Prefata la editia intii In conceptia lui Bialostocki arta este, inainte de orice, modalitate de cunoastere, asa cum demonstreaza de pilda, in documentatele studii consacrate lui Leonardo da Vinci si lui Durer.
Este vorba, in primul rind, de cunoasterea realitatii umane: a omului ca individualitate, ca expresie cugetatoare a naturii, ca participant – constient de raspunderea sa morala si social-politica – la viata, colectivitatii. In al doilea rind, aceasta cunoastere are un caracter stiintific, tinind seama de conditiile istorice, de contextul economico-social al momentului si al epocii, de peisajul pluriform si multilateral al relatiilor interumane, de mutatiile ce au loc in structurile societatii si in constiintele indivizilor, precum si de reflectarea acestora, prin transfigurare, in operele de arta.
Dar, pe urmele lui Leonardo si ale altor precursori de geniu, Bialostocki subliniaza, de asemenea, importanta cunoasterii stiintifice a naturii pentru creatorii de arta mare. Cit priveste cunoasterea, interpretarea si analiza mesajului operei de arta, Bialostocki manifesta exigentele si rigorile aceluiasi spirit stiintific, in studiul consacrat lui Leonardo da Vinci, sub titlul plin de semnificatii: „O, Leonardo, de ce te trudesti atit?”, se urmareste, in primul rind, explicarea pozitiei empiriste, in materie de cunoastere, a marelui florentin.
Leonardo este sustinatorul, in quattrocento, al cunoasterii prin pictura. El modifica – propunind alta perspectiva, alt peisaj cosmic si spiritual, alta viziune a lumii, – formula medievala pulchrum et bonum (frumos si bun), de esenta teologala, punind accentul decisiv pe formularea pulchrum et verum (frumos si adevarat), caracteristica Renasterii.
Prin aceasta rasturnare de pozitii, pictura, care, in viziunea leonardesca, este una cosa mentale, se situeaza, conform demonstratiei din faimoasa „Paragone”, in fruntea tuturor artelor, prin functiunea ei epistemologica, gratie, deci, virtutilor ei de cunoastere. -Grigore Popa, Prefata la O istorie a teoriilor despre arta