O mie noua sute optzeci si patru

Întâlnirea cu „O mie noua sute optzeci si patru” e ca o călătorie într-un univers distopic, dar nu una care să te lase rece. Orwell reușește să creeze un peisaj înfiorător al unei societăți unde totul pare controlat și unde libertatea abia mai există. Personajul principal, Winston Smith, este genul acela de om obișnuit care, în ciuda condițiilor dure, încă încearcă să gândească pentru el însuși, să se împotrivească. Mi s-a părut fascinant cum Orwell îl face să fie atât de uman, plin de sentimente și de conflicte, chiar dacă trăiește într-un sistem opresiv.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care autorul explorează ideea de control total. Pensează la o lume în care trecutul tău poate fi rescris, în care Ministrul Aserțiunilor se ocupă mereu să schimbe istoria, astfel încât să se potrivească cu ceea ce le convine celor de la putere. E o realitate în care minciuna devine adevăr, iar gândurile interzise sunt distruse înainte de a se naște. E ceva pe care nu-l pot uita – senzația de sufocare, de lipsă de libertate, dar și frustarea unui om care încă mai vrea să știe adevărul.

Una dintre cele mai înfiorătoare părți ale romanului mi s-a părut limbajul pe care îl inventează Fratele cel Mare – o limbă robotizată, „neolimba”, care îți spală creierul și elimini orice urmă de individualitate sau disidență. Orwell a reușit să creeze un sistem de propagandă atât de eficient încât te face să te întrebi dacă, uneori, nu suntem chiar aproape de a trăi într-un astfel de regim. Sloganurile precum „Razboiul este pace, Libertatea este sclavie, Ignoranța este putere” rămân în minte și te țin cu gândul la cât de vulnerabili suntem uneori în fața manipulării.

Cred că e o carte pe care o recomandă mai ales celor care vor să înțeleagă riscurile unei societăți totalitare. Nu e o lectură ușoară, dar e extrem de relevantă și te face să reflectezi la valorile în care crezi și la pericolele deschise ale unui sistem bazat pe frică și control. În plus, te face să apreciezi și mai mult libertatea pe care o avem și să nu luăm nimic de-a gata. Pentru mine, a fost o experiență profundă, iar Orwell a reușit să mă pună față în față cu cele mai întunecate aspecte ale societății umane, dar și cu întrebarea: până unde poate merge controlul asupra minții noastre?