O punte spre cer

Romanul incepe cu imaginea unui pod ce se prabuseste, si se termina cu reconstructia aceluiasi pod, „frumos si puternic”. Chiar daca podul a fost construit in apropiere de Nanchang (orasul natal al lui Hsiung), o buna parte din actiunea romanului are loc aproape de un alt Pod al Cerului, in Beijing, un cartier periculos cu pravalii cu marfa de mana a doua, loc in care se faceau si executii publice.
In deceniile dintre 1879 si 1912 descrise in roman, China a fost asemeni podului: s-a prabusit si a renascut odata cu sfarsitul domniei imperiale si cu proclamarea Republicii si a democratiei. Renascuse intr-o tara frumoasa, dar nu indeajuns de puternica.
(…) S.I. Hsiung isi poarta cititorii printr-o perioada coplesitoare si dramatica din istoria Chinei moderne, sfarsind romanul cu o reconciliere si o reconstructie mult mai solida a Podului Cerului decat cea pe care o facuse Li Ming cu treizeci de ani in urma.
Relatarile despre viata familiei traditionale, despre semnificatia perpetua a valorilor confucianiste si a legaturilor de familie, descrierea ritualurilor de nastere, casatorie si moarte sunt si astazi la fel de adevarate, incantatoare si pline de informatii ca in 1943. Tot la fel de importanta ramane si necesitatea cititorilor occidentali de a intelege drama sfarsitului dinastiei Qing si lupta pentru modernizarea Chinei.
Fara doar si poate, O punte spre Cer le ofera o radiografie rafinata a acelor timpuri. Traducere din limba chineza de Iolanda Prodan.